Protest - Jurnal

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

[I]
Nu mă regăsesc în lumea ce-am ales să o trăiesc,
Adorm adânc noaptea, iar dimineața mă trezesc în stres,
Cu același chef de viață cu care am început-o,
Sunt la fel de aproape de reușită ca soarele de Pluto.
Cu privirea-n gol mă gândesc că am sufletul plin
De răni adânci ce-au fost tratate-n permanență cu venin
Și cum veni vorba de suflet simți cum se năruie totul,
Promisiunile se duc la dracu, și-nveți să nu mai pui botul,
Că orice-ar spune, orice-ar face să-ți fie ție bine,
Viața, e în mâinile tale și totul depinde acum de tine,
Să-ți faci un rost, o casă, o familie să ai
Când tot câștigul tău se-ndreaptă-acum la biletul de tramvai.
Și că-i nedreaptă viața nu mai trebuie s-o spui,
Te naști copilul lor și-n câțiva ani ești al nimănui.
Mulți tratează aceste aspecte probabil ca pe-o poveste
Dar pentru mulți ca noi Dumnezeu nici nu mai este.
[REF:X2]
Cad în gol, nu-i nimeni să mă prindă,
Vad de-asupra pe cer norii cum se plimbă,
Mi-aș fi dorit să cred că acolo undeva,
Într-o zi poate ne vom revedea..
[II]
Nu ai idee prin câte-ncerc să trec zilnic m-aștept
Să-mi primesc doza de încurajări ca pe-un picior în piept,
Și e nedrept să-mi spui mereu că-mi place să exagerez,
Priveste-n jurul tău atunci, zi-mi; tu ce vezi?
Neînsemnați suntem cu toții pe-un pământ semnat de toți,
Până o să fie bine o să fim cu toții morți.
Și crezi că dacă crezi în crez salvare o să ai,
Nu te vei reîncarna și nici nu vei ajunge în rai.
Alergăm ani întregi să facem avere asta ne e firea
Plătim cu preț mai mare atunci când pleacă fericirea,
Cu timpul toți uităm cu ce scop ne aflăm aici
Uităm că idealul se transformă-n timp în piedici.
Înghesuiți de timp, restrânși de spațiul publicitar
E ca și cum încerci să duci musca la veterinar.
Ca un buchet de trandafiri spinoși în groapă aruncați
Vă las moștenire piesa.. dar meditați..
[REF:X4]
Cad în gol, nu-i nimeni să mă prindă,
Vad de-asupra pe cer norii cum se plimbă,
Mi-aș fi dorit să cred că acolo undeva,
Într-o zi poate ne vom revedea..

Leonid Dimov - Jurnal

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Stau norii prinși de barbă în țepii lunguieți
Ai turlelor ciocnite cu vergi în cantilenă
Și liniște de Paște împinge la pereți
Podeaua cea vărgată ca burta de balenă.
De bine mă cutremur și-mi amintesc un an
Cu lumea despicată, zâmbind din măruntaie.
Erai o nimfă albă cu colțul diafan,
Sub merele de piatră, uitată în copaie.
Și cum râdeau în casă ghiciți după perdea,
Domesticiți, cocorii, întemeind o spiță,
Cum sfârâia prin ușă din încăperea mea
Bumbacul fantomatic fugind din jurubiță.
Apoi, ca un vehicul oprind din loc în loc
O treflă de-ntuneric s-a repetat pe toate,
Și simt cum, lângă tine, în palma caldă joc
O purpură rotundă de bile numărate.

jurnal versuri – Versuri.pro

Protest - Jurnal

Leonid Dimov - Jurnal