jupiter – Versuri.pro

Johann Wolfgang Von Goethe - Elegii - VII

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

O, cât de vesel la Roma mă simt! Cu gândul la vremea
Când, dincolo-n nord, tulburea zi m-apăsa.
Cer neguros și greu se lasă peste creștet,
Ștearsă, informă, lumea zăcea lângă cel ostenit.
Zbuciumatului cuget, căile sumbre pândindu-i,
Mut mă pierdeam în adâncul eului meu.
Azi, un văzduh mai senin îmi învăluie fruntea,
Febus, divinul învie forme, culori.
Noaptea de stele sclipește, răsună de cântece blânde.
Mai limpede luna străluce ca ziua din nord.
Ce fericire mi-e dat să trăiesc, eu, muritorul!
Vis e? Oaspe sunt oare în casa-ți, Jupiter tată?
Iată, culcat la pământ, eu înalț rugătoarele brațe
Către genunchii-ți. Ascultă-mă, Jupiter Xenius!
Cum am pătruns? Nu pot spune; Hebe îl prinse
Pe călător și-l duse-n boltitele săli.
Vreun erou poruncit-ai, sus, în palat, să conducă?
Greș dete mândria? Iart-o! Lasă-mi dobânda greșelii,
Fiica-ți Fortuna și ea, cu toane de fată,
Cele mai splendide daruri împărtășește.
Zeu ospeției tu ești? Nu-l azvârli dar pe oaspe
De pe semețul Olimp, iar, înapoi, pe pământ!
„– Poete, -n ce munți te-ncumeți? – Iartă! Înaltul,
Capitolinicul munte, Olimp e, și-acesta.
Lasă-mă Jupiter, sus; iar Hermes cândva mă conducă
Pe la mormântul lui Cestius, blând, către Orcus.

Eugenio Montale - Jupiteriana

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Se scriu chiar miliarde de poezii
despre Pământ, da-n Jupiter e altfel.
Nici una despre el. Desigur, știința
jupiterienilor este cu totul
altceva. Ce anume nu se știe.
E clar că vorba-om stârnește-acolo
veselie.

Arthur Rimbaud - Razoare de Amarante

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Razoare de-amarante până la
Palatul nostim al lui Jupiter.
– Știu că ești tu ce, -aici, Albastrul tău
Ca de Sahara îl amesteci, da!.
Apoi, cum roza, bradul soarelui,
Liana-și duc trai îngrădit, ca o
Cușcă-a micuței văduve!..
Și ce
Stoluri de păsări! o, ieo, ieo!..
– Prea calme case, foste pasiuni!
Chioșc al Nebunei din afecțiune.
De după buci de trandafiri anume
Balcon umbros și jos al Julietei.
Ce amintește-alt nume, -al Henrietei.
Plăcută stație de drum de fier,
În munte-adânc, ca-ntr-o livadă unde
Dansează mii de draci albaștri-n cer!.
Pe banca verde, către rai, urgii
Da din ghitară albă irlandeză.
Ies din sufrageria guianeză
Palavrageli de tinci și colivii.
Fereastra ducelui, ce-mi dă părerea
Unei otrăvi de melci și merișor ce jos,
Aici, la soare doarme. Prea frumos,
E prea frumos! Să ne păstrăm tăcerea!.
– O, bulevard inert, fără dughene,
Mut, totul este dramă, comedie,
Îngemănări de infinite scene,
Tăcuta-mi admirație te știe.

Valeriu Butulescu - Dacică

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Barză moș mânz
aduceți bolovani
mama lor de perși
și de romani.

Mânz moș barză
ascuțiți parii
că vin barbarii
pe drum de lut
Zamolxesul și Jupiterul
cui i-a făcut.

Mânz barză moș
din piatră și lut
ne-am făcut scut.
din moși
strămoși.