judecata de apoi – Versuri.pro

Dosoftei - Acrostihul Sibilin

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Iuditii fuerit cum signum terra madebit
Al giudețului sămnul fi-va, când pământul va asuda
E coelo veniet princeps per secula futurus
Din ceriu veni-va domnitoriul prin veacii ce va să vie
Scilicet ut carnem presens et iudicet orbem
Pentru ca trupul de față și să giudece lumea
Omnis homo hunc fidusque deum, in dividusque videbit
Tot omul pre-acesta creștin domn, și cel urât vedea-va
Una cum sanctis excelsum fine sub aevi
Împreună cu svinții prenaltul în sfârșit supt veacul
Sede sedens animas censebit corpora et ipsa.
N-scaun ședzând, sufletele va-ntreba și trupure înse.
Hersos erit mundus spinas ferit undique tellis
Țelini-s-a lumea și spini creaște-vor pre tot pământul
Reitiens simulacra homines, et munera ditis.
Lepădând idoli-omeni și darurile bogaților,
Inquirens portas infriget carceris atri
Cercând porțile, zdrobi-va a temniței iadului
Sic et enim cunctae venit lux libera carni
Așea și dară a tot va veni lumină slobodă trup
Tunc sanctis: ignis sontes aeternus aduret.
Atunci svinților focul pre vinovați veacinici va arde
Occultos actus omnes tunc quisque loquetur
Ascunsele fapte toate, atunci tot însul va spune
Sed tenebrosa Deus collustrans pectora pandet.
Ce-ntunecosele Domnul luminând, piepturi va deșchide.
Threnus erit cunctis et stridor dentis adesi
Jeale fi-va n-toți și scrâșnet dintelui ros.
Effugiet solis iubar, astrorumque horae
Fugi-va sorelui radza și a stealelor șireaguri.
Omne poli lumen solvetur et aurea luna
A tot ceriu lucă s-a rumpe și acea de aur lună.
Valles extollet, collesque avertice perdet
Văile nălța-va, dealuri de vârv gios le-a răsipi-le.
Usquam nec celsum mortalibus, aut grave quis quam.
Nici-au mai fost nalt mortacilor sau greu ceva ca aceasta
Inde aequi montes campis hinc cerula ponti
Dincoace tocma munți cu șesuri, dincolea apele mării
Omne ratis spernem onus, hiscte fulmine tellis.
Tot a corabie or lepăda tar, va căsca cu fulger pământul
Sic fontes simul arescent et fluminis alvei.
Așea fântâni cu tot vor săca ș-a pârăului matce.
Stridula tum quaerulium sonitum tuba fundet Olimbo,
Zbierătoriu atunce groznic sunet bucinul va da din ceriu
Orbis grande malum rugiens et damna futura
Lumii năvarnic rău rugind și osânde fiitore
Tartareum que Chaos monstrabit terra de hiscens
Ș-a Tartarului prăpaste va ivi pământul căscând.
Et venient omnes reges, domini ante tribunal.
Și veni-vor toțâi craii la Domnul nainte n-giudeț.
Refluent e coelo tunc sulfuris amnis et ignis
Va cura din ceriu atunci de iarbă pucioasă pârău și de foc.
Sic cunctorum hominum fient manifesta sepulchra
Așea tuturora oameni vor fi deșchise mormânturi.
Tunc lignum fidis erit ex optabile cornu.
Atunce lemnul svinților fi-va foarte dorit cornu
Atque piorum vita hominum nocumenta que mundi
Ș-a bunilor viață oameni și supărările lumii
Undis lustrabunt bis seno in fonte vocatos
Cu apele limpedzî-vor într-a 12 fântâni pre chemaț.
Rex pastoris erit nobis et ferrea virga
Crai a păstoriu fi-ne-va noă și de her vargă.
Omnipotens deus est proescriptus versibus istis
Totputearnic Dumnedzău iaste scrisul cu verșuri-aceastea
Servator nostro aeternus rex passus amore
Spăsâtoriu pentr-a nostru veacinic crai ce-au pățât liubov.
Și aceasta-i Sivila Eritreea, carea însăș pre sine a șeasea după potop rudenie au trăit ș-au fost popă lui Apolon. Și cu dumnedzăiască însuflare au prorocit cu verșuri, la-ncepătură având tot verșul careleș câte una de-aceaste slove pre rând, precum și le-am scris pre marginea verșurilor, carele dzâc așea: Iisus Hristos, Theou nios. Sotir. Stavros, adecă Iisus Hristos, a lui Dumnedzău, fiiu, Spăsâtoriu. Cruce. Fost-au în dzâlele lui Ghedeon Sivila Eritreea Erofili aceasta. Și era mai cinsteșe de alalte sivile. Când Ghedeon au mântuit pre izraeliteani de Amalic. De-aceasta scrie Apolodorus Eritreanul să-i fie dintr-un oraș adecă din Eritru. Scris-au de Troada că să va strica. Și de alte monarhii. Să purta în port călugăresc și purta în cap cămălaucă. Era miadză vârstă. Mâhnită la față. Sabie goală a mână. Măr rătund supt picioare, cu stele, în chip de ceriu.
Scris-au ș-aceasta de domnul Hristos:
În ultima aetate humiliabitur proles divina, et puellari officio educabitur.
În veacul cel de-apoi să va smeri plodul lui Dumnedzău și cu pruncească slujbă să va scoate.
Iungebitur humanitati deitas iacebit in feno agnus deus et homo, eligit quisibi ex piscatoribus electis numerum duodecinarium.
Smeritul Dosoftei, mitropolitul Suceavschii.
1683

Catalin Si Ramona Lup - Dar Ce Voi Spune

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Aaaaaa…
1. Aș vrea să număr clipele
Dar timpul trece-n grabă
Minute ce-au trecut s-au irosit
Am spus că sunt al lui Hristos
Dar Domnul încă așteaptă
Să fiu al Lui cu totul dăruit
Și câte, Doamne, nu ți-am spus.
Și câte nu Ți-am promis.?..
[Dar ce voi spune când pe nori
Tu vei veni în slavă învelit?
Am fost un laș și am fugit..
Mereu m-ai binecuvântat
Și totuși doar la mine m-am gândit
Și Te-am uitat și m-am ferit.].
2. O lume-ntreagă zace-n timp
Tânjind după speranță
Dar cine oare le-o va oferi
Cum pot să stau nepăsător
Când eu am primit viața?
Când alții mor cum poți fi fericit?
Tu ne iubești la fel pe toți
La cruce ai dovedit!!.
[Dar ce voi spune când pe nori
Tu vei veni în slavă învelit?
Am fost un laș și am fugit..
Mereu m-ai binecuvântat
Și totuși doar la mine m-am gândit
Și Te-am uitat și m-am ferit.].
[Da. Dar ce voi spune când pe nori
Tu vei veni în slavă învelit?
Am fost un laș și am fugit..
Aș vrea să-mi spui când vei veni
Că am făcut ce-a trebuit să fac
O, Doamne, vreau să-Ți fiu pe plac!].
Aș vrea să-mi spui când vei veni
Că am făcut ce-a trebuit să fac
O, Doamne, vreau să-Ți fiu pe plac!.

Johann Wolfgang Von Goethe - Avertisment

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

În ziua judecății de apoi,
Când lumea o să-ajungă la sfârșit,
Sever ni se va cere, negreșit,
Să explicăm tot ce-am vorbit în doi.
Ce o să spun atunci, iubito, când
Ni se va cere-n fine socoteală
De vorbele șoptite cu sfială,
De implorări cu glasul tremurând?
De-aceea te întrebă: drept a fost
Zadarnic să mă fi lăsat a spune
Un flux de vorbe fără nici un rost?
Mi-e teamă, inutila rugăciune
Dorind s-o-ndreptățesc cum se cuvine
Că ziua ceea ani întregi va ține.

Jorge Luis Borges - Despre Iad și Despre Rai

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Nevoie n-are-al Domnului Infern
de-a focului lumină. Judecata
de Apoi când va veni, sunând din trâmbiți,
pământul măruntaiele arunca-va-și
și din țărână învia-vor neamuri
spre-a asculta verdictul pentru care
împotrivire nu-i, și nu vedea-va
pupila noastră cele nouă cercuri
de munte răsturnat; nici câmpul palid,
ce-i de perene ierburi presărat,
și unde-arcașul, strecurându-și umbra,
a ciutei umbră veșnic urmărește;
și nici de foc lupoaica ce-n infimul
ivel din musulmanele infernuri
mai vechi decât Adam și izgonirea-i;
nici violent metal și nici măcar
văzutul întuneric al lui Milton.
Nu apăsa-va labirint urât
din triplu fier și foc chinuitor
de păcătoși înspăimântate inimi.
și nici de ani tezaur nu păstrează
grădina depărtată. Nu vrea Domnul
pentru răsplata celor drepți să aibă
glob de lumină, teorii în cercuri
de tronuri, lux, onoruri, heruvimi,
amăgitoarea-a muzicii oglindă,
nici profunzimi de trandafir, și nici
funestul fast al unui singur tigru
din tigrii Săi, și nici delicatețea
din asfințitul palid din pustiu,
nici vechiul și natalul gust al apei.
În îndurarea Sa nu sunt grădini,
lumină de nădejdi ori amintiri.
Zărit-am în cleștarul unui vis
făgăduite locuri: Rai și Iad.
Când Judecata de Apoi din trâmbiți
sunând veni-va, globul milenar
va dispărea și brusc s-or nărui
mărețe piramide efemere,
atunci culori și linii din trecut
vor defini în întuneric chipul
dormind, inalterabil, nemișcat,
fidel (poate-al iubitei, poate-al tău),
și contemplarea acestui imediat
chip ne-ncetat, intact, incoruptibil,
va fi Infernul pentru păcătoși
și Paradisul pentru cei aleși.

Speranta - Omenirea Se Va Opri

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Cerul se va strânge ca un sul, cu tunet, fulgere și fum.
Oștirile cerești se vor clătina în zilele acelea.
Omenirea se va opri din mers,
Se va opri întregul univers,
Când știința va atinge culmi de nedescris.
Știința Celui Sfânt va frânge orice vis!
Da, omenirea se va opri din mers,
Se va opri întregul univers,
Stăpânul, Regele se va ivi
Să-i judece pe cei morți și vii!
Isus va reveni,
Isus va reveni!
Cu câtă dragoste ai fost rugat,
Cu trudă și lacrimi te-au chemat.
Atâtea întâmplări, atâția slujitori,
Dar tu le-ai respins de-atâtea ori.
Omenirea se va opri din mers,
Se va opri întregul univers,
Când știința va atinge culmi de nedescris.
Știința Celui Sfânt va frânge orice vis!
Da, omenirea se va opri din mers,
Se va opri întregul univers,
Stăpânul, Regele se va ivi
Să-i judece pe cei morți și vii!
Isus va reveni,
Isus va reveni!
Din tot ce strângi în viața de aici
Ce vei lua cu tine-n veșnicii?
Duhul Sfânt acum te cercetează
Primește-L pe Isus și-apoi urmează-L!
Omenirea se va opri din mers,
Se va opri întregul univers,
Când știința va atinge culmi de nedescris.
Știința Celui Sfânt va frânge orice vis!
Da, omenirea se va opri din mers,
Se va opri întregul univers,
Stăpânul, Regele se va ivi
Să-i judece pe cei morți și vii!
Isus va reveni,
Isus va reveni!

Marin Sorescu - Pricina

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Mie mi s-a omorât timpul,
Onorată instanță.
Când mă întorceam eu voluntar
Din război,
Am băgat de seamă
Că timpului meu îi fuseseră amputate
Inima, gura și fruntea.
Dar nici așa nu mi l-au lăsat în pace,
L-au pus să facă zile-chin, zile-lacrimi, zile-mașină, zile-bou,
O mulțime de lucruri
Care nu-l interesau.
Apoi au început să experimenteze pe el
Fel de fel de otrăvuri –
Tristețe, necazuri –
Parcă așa le zicea.
Lovitura de grație i-a fost dată în cap
Cu o bucată de destin
De esență tare.
Iertați-mi expresia,
Dar asta n-a fost viața!
De atunci, iată, am pierdut și jumătate din moarte
Așteptându-mi rândul la coadă,
Ca să v-aduc la cunoștința pricina mea,
Aici,
La judecata de apoi.

Rainer Maria Rilke - Judecata De Apoi

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Plini de spaimă, cum n-au fost vreodată,
risipiți, străpunși de veșnicie,
stau pitiți cu toții pe-o câmpie
spartă, și să-i rupă n-o să poată.
nimeni de-ndrăgitele veșminte.
Însă îngeri cu uleiuri sfinte
vin să picure în vase goale
și s-așeze, cu mișcări domoale,.
rând pe rând sub braț la fiecare
tot ce-n larma vieții nu pătase;
căci căldură doar aici mai are,.
mâna Domnului să nu înghețe
când, să simtă dacă preț păstrase,
sus, el îl atinge cu blândețe.

Phoenix - Apocalipsa

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Phoenix – Apocalipsa.
Negru ca smoala-i cerul, negre dihanii vin
Moartea e-n mii de feluri, negura și venin
Oamenii-lupi la pândă, oamenii-șerpi în zbor,
Peștera nu-i s-ascundă, de furia fiarelor.
Apocalipsa, morții se-ntorc în vii
Ceasul negru al umbrelor,
Lumea-ntreagă de stihii
Apocalipsa, cu cetele de strigoi și cu codrii
întregi de cruci
Judecata de apoi.
Caii se-avântă-n luptă, sulițe trec prin nori
Zarea-i în două ruptă, vreme e doar să mori
Săbii udate-n sânge, valuri de foc din cer,
Luna din lună fuge, iarba e verde-fier.
Apocalipsa, morții se-ntorc în vii
Ceasul negru al umbrelor,
Lumea-ntreagă de stihii
Apocalipsa, cu cetele de strigoi și cu codrii
întregi de cruci
Judecata de apoi
Apocalipsa, morții se-ntorc în vii
Ceasul negru al umbrelor,
Lumea-ntreagă de stihii
Apocalipsa, cu cetele de strigoi
Și cu codrii întregi de cruci
Judecata de apoi

Petru Abrudean - Veniți

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Veniți, veniți, până Isus
La mântuire ne așteaptă
Nu știe decât cel de sus
De ziua cea înfricoșată.
De la naștere la moarte
Nu va fi nicio scăpare
Când pici fără să ai habar
În acelui viclean gheare.
Și marea o să deie morții
Și cu ce vii vor fi împreună
Din pământ vor ieși cu toții
În fața celui ce ne adună.
Atunci ca sîle din capre
Vor fi aleși în două părți
Și toți vor umbla ca să scape
Și o să zică ca să-i ierți.
O parte pentru osândire
Iar alta pentru o nouă viață
De asta pentru mântuire
Să facem cum Isus ne învață.

Petru Creţia - Judecata

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Prin constituția lumii
Tuturor, dar tuturor ne revine
Dreptul de a nu fi mai mult
Decât suntem,
Decât ce s-a întâmplat și se întâmplă să fim
Între marginile nealegerii noastre.
Dreptul ca, judecați de puteri,
Să fim în sfârșit absolviți,
Legitimați, îngăduiți, eliberați,
Trecuți, așa cum se întâmplă să fim,
În tagma drepților și a celor curați,
Admiși în comunitatea finală și unanimă
A drepților și a celor curați,
Amnistiați în însuși numele necruțător al legii,
Spălați de rele și patimi,
De vrerile noastre stângace, pierdute,
Înălțați din toate câte întâmplător vom fi fost
Și neîntâmplător rămânem,
Îmbrăcați în straie regești,
Spălați pe picioare de pontifii negri ai sorții
Și mai ales, mai presus, mai cu strâmbă dreptate
Iubiți infinit.