jignire – Versuri.pro

Menelaos Ludemis - Jignire

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

M-au lovit pe umăr
Cu ciomege groase
Și biciuri usturătoare.
Dar n-am gemut.
M-au lovit în față
Cu pietre, cu nuiele
Și pumni de fier,
Dar am tăcut chitic.
Într-o zi
M-au bătut pe umăr
Ocrotitor
Și am scos un strigăt sălbatec.
Versiune românească de Menelaos Ludemis

Costel Zăgan - Autocunoașterea Se Numește Anna Frank

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Nu mai aveți nicio rană pentru mine, vă rog.
O rană mică-mică. Nu se poate să treacă și
ziua asta fără nicio durere, jignire sau lovitură,
oricât de neînsemnate. Se poate, soartă, să
te faci de râs în halul ăsta? S-au vindecat toa
te amintirile. Nu mai este disponibil niciun re
gret. Doamne, ce insuportabilă-i sănătatea!
Costel Zăgan, Contrajurnalul Annei Frank

Black X - Diss 2 (Bagabont Virtual)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Am venit schimbat, frate, așa e bine,
Cu rime noi și jetul îndreptat spre tine.
M-ai jignit, ți-am zis că nu scapi fără diss,
Și uite d-asta te flegmez pan’ pici în abis.
Ma luai cu „p**a mea”, c***e ești nebun!?
Merci că ai înjurat, ca să scuip asta acum.
Petrișoare, stai chill ca să nu te doară,
Pune mâna și mai treci dracu’ la școală.
Dacă suni, măcar nu înjura ca retardatu’.
Ce?! Vrei să te vadă vorbind la mobil tot satu’?
Înțeleg că ai o viață grea și fără acțiune,
Trăiești în vise, faptul că ești dur e doar ficțiune.
Cred că-i înțeles că nu accept vorbe proaste,
Venite de la tarfe cu sorți nefaste,
Sper că de acum vei sta mai cald,
2012, Black X rămâne în prim-plan!

Tudor Arghezi - Jignire

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Nepreţuind granitul, o, fecioară!
Din care-aş fi putut să ţi-l cioplesc,
Am căutat în lutul românesc
Trupul tău zvelt şi cu miros de ceară.
Am luat pământ sălbatic din pădure
Şi-am frământat cu mână de olar,
În parte, fiecare mădular,
Al finţei tale mici, de cremene uşure.
Zmălţându-ţi ochii, luai tipar verbina,
Drept pleoape, foi adânci de trandafiri,
Pentru sprâncene firele subţiri
De iarbă crudă ce-nţepau lumina.
Luai pildă pentru trunchi de la urcioare
Şi dacă-n sâni şi şold a-ntârziat
Mâna-mi aprinsă, eu sânt vinovat
Că n-am oprit statuia-n cingătoare.
Şi c-am voit să simtă şi să umble
Şi să se-ndoie-n pipăitul meu,
De chinul dulce dat de Dumnezeu,
Care-a trecut prin mine şi te umple.
Femeie scumpă şi ispită moale!
Povară-acum, când, vie, te-am pierdut,
De ce te zămislii atunci din lut
Şi nu-ţi lăsai pământul pentru oale?