Versuri corectate și adnotate
Urechea ta e un templude douăzeci de metriformat din ivoriu, jasmin și jadeu îl contemplu, decadÎn prinoasele de ghirlande și depicuri de sânge cu sareDăruite unui vas muzicalde fildeș, smarald și opalcare ronțăie în urechea taîn adânco butonieră cu margaretăpentru lumea secretăca o Lună culcată-n nisip
Într-un sfârșit, în marginea orelor moarte, înalt și aspru,Turnul a crescut zi cu zi, noapte cu noapteîntemnițându-mă.Singur veghez. Nici un zvon. Lumea e de mine departe.Glasul strigă-n deșert:Unde sunt visele? Unde izvoarele? Unde ești, mamă?Pumnul zadarnic izbește în piatră.Cine e de vină? Cine mă desparte?Nimeni n-aude. Nimeni nu mă cheamă.E târziu. Turnul sporește în noapte.