Otilia Cazimir – Iulie
De după dealuri arse și trudite,Înalță creste albe nori de plumb.S-adună-n iarbă umbre încâlciteȘi, aspru, geme vântul prin porumb.Câmpia de paragină și scrumÎntinde brațe lungi de colb în drum,Apoi își strânge sufletu-n păduri,Căscând în râpi dogoritoare guri.Dar norii sterpi coboară-n depărtare,Și-abia vibrează dincolo de zareUn tunet lung, cu prăbușiri de stâncă.Iar soarele s-arată alb și … Citește mai mult