Grigore Vieru – Iubito, Asta-i Marea!
Ce lemn ales,Ce sună grav,De duh.De criță strălucind.De miiDe arfe în văzduh.De miiDe tobe de argint.Iubito, asta-i marea!.Auzi cum șiruieDe susPe-a fulgeruluiTari lumini,Cu floarea foculuiÎn dinți,Zvârlind pe malAi spumei crini?!.Iubito, asta-i marea!.Nu plânge marea:Bu-buie!Ori taceSub oglinzi de stea.Iar dacăPlânge uneori,Ea plângeCum ar cugeta.Iubito, asta-i marea!