Federico Garcia Lorca - Iubirea Doarme la Pieptul Poetului

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Tu nu vei ști în veci cât te iubesc,
că înlăuntru-mi zaci și-ai adormit.
Te-ascund, te-ascund plângând și-s urmărit
de un suspin adânc, neomenesc.
Firea zvâcnind în carne și-n pulsar
îmi răscolește pieptu-ndurerat,
când vorbe tulburate au mușcat
aripile din sufletu-ți barbar.
Un grup de oameni saltă prin livezi
– tânjindu-ți trupul fin și chinul meu
călări pe cai de sori, cu coame verzi.
Iubirea mea, te lasă lui Morfeu,
prin sângele-mi-vioară să te pierzi!
Privește-i cum ne urmăresc mereu!.
El amor duerme en el pecho del poeta.
Tú nunca entenderás lo que te quiero
porque duermes en mí y estás dormido.
Yo te oculto llorando, perseguido
por una voz de penetrante acero.
Norma que agita igual carne y lucero
traspasa ya mi pecho dolorido
y las turbias palabras han mordido
las alas de tu espíritu severo.
Grupo de gente salta en los jardines
esperando tu cuerpo y mi agonía
en caballos de luz y verdes crines.
Pero sigue durmiendo, vida mía.
¡Oye mi sangre rota en los violines!
¡Mira que nos acechan todavía!

iubirea doarme – Versuri.pro

Federico Garcia Lorca - Iubirea Doarme la Pieptul Poetului