Petre Stoica – Romanța
Noaptea umblam prin cimitir,Din când în când ne sărutam,Îmi spuneai că nu te temi,La fel spuneam și eu,dar eu mă temeam grozav;mi se părea tot timpulcă luna este un iepure agora.
Versuri corectate și adnotate
Noaptea umblam prin cimitir,Din când în când ne sărutam,Îmi spuneai că nu te temi,La fel spuneam și eu,dar eu mă temeam grozav;mi se părea tot timpulcă luna este un iepure agora.
Ieșisem din cinematograful acela de la periferie underulase-un film mut,Ținându-ne-atât de sfioși de mână… Cânta un pian..Și când ne-am oprit în mijlocul străzii și m-ai întrebat,visătoare, ce am,Uitându-ne țintă unul la altul, deodată, ne-amrecunoscut!Eram (Dumnezeule!) domnul ce tocmai coborâse dinvechea cabrioletă,Cu fracul boțit și jobenul sub braț, venit ca să fure spreseară,Motanul familiei și tu … Citește mai mult