Iubire platonică – Versuri.pro

Dante Alighieri - Atât de Dulce și de Castă-Apare

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Atât de dulce și de castă-apare
Stăpâna mea, când lumii se arată,
Că limba amuțește-nfiorată
Și ochiul nu-ndrăznește s-o măsoare.
Veșmânt de blândă umilință are,
Deși, în mers, se simte lăudată;
Pământului, minune-nvederată,
Din ceruri pare, lină să pogoare.
Privirile desfată și alină,
Încât din ochi, dulceața-n suflet trece,
Și n-o-nțelege cel ce n-o încearcă;
Un duh ușure de pe buze parcă
I se desprinde-n zbor și se petrece
Spre inimă, spunându-i blând: Suspină.

Stefan Augustin Doinaş - Amanta

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Amețitoare, albă stalactită
care susține bolta unui gând
cu trupul ei de raze, spumegând,
cu gura tragică și răzvrătită;

profil de-argint, ca marea-ntr-un intrând,
de unde praguri tot mai sus invită
spre-o altă lume, furtunos invită
din maluri și azururi, rând pe rând;

orgolioasă de singurătate,
tiranică, născută în delir,
rivală-n străluciri cu orhideea;

așa mai bântuie cu voluptate
punând pe fruntea mea stigmat și mir
amanta fără patimă, Ideea.

Mihai Codreanu - Mi-Aș Pierde Paradisul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Privirea ta e trandafir în floare…
Și fruntea, crin, și zâmbetele, miere…
Și trupul, val, și mersul, adiere…
Și glasul, cântec de privighetoare!
Tu ești a vieții mele sărbătoare
Și-a bietului meu suflet reînviere-
Căci mă renaști cu alba mângâiere
Din grațiile tale-ncântătoare.
Dar de-aș atinge scumpa ta ființă
Cu cea mai mică umbră de dorință,
Aș profana iubirea mea curată.
Căci mi-aș mușca pe-a tale buze, visul
Și-n sărutarea mea necumpătată
Ca-ntâiul om, mi-aș pierde paradisul…

Jonas Brothers - Pentru Asta Ma Duc La Școală (Română)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Vocea ei este ca un ecou în mintea mea
Număr zilele până când voi fi cu ea
Nu pot să le spun prietenilor mei căci vor râde
Iubesc o fată dintr-o clasă mai mare.
Îi voi arăta lumea de care aparținem
Dar trebuie să ne conducă la bal.
De asta mă duc la școală
Chiar dacă e o adevărată plictiseală
Poți să mă crezi nebun
Ea este incredibilă.
De asta mă duc la școală
Chiar dacă e o adevărată plictiseală
Am multe prietene
Dar ea este ceea ce îmi trebuie.
Pentru asta mă duc la școală
Pentru asta mă duc la școală.
Prietenul ei tocmai a împlinit 19 ani
Dar asta nu mă deranjează
El se duce la colegiu în afara orașului
Am un motiv să mă duc prin preajmă.
Mă cațăr într-un copac din fața casei ei
Să fiu sigur că e singură
Ea se uită și mă vede
Nu pot să fac nimic decât să privesc.
Pentru asta mă duc la școală
Chiar dacă este o plictiseală
Poți să mă numești nebun
Ea este incredibilă.
Pentru asta mă duc la școală
Chiar dacă este o plictiseală
Am multe prietene
Dar ea este ce îmi trebuie.
Pentru asta mă duc la școală
Pentru asta, pentru asta, pentru asta mă duc la școală.
Cei care mă cunosc știu că
Tu mă privești în alt fel
Cred că de asta
Notele mele au început să crească.
Ea a decis și eu sunt acela
Măcar până la graduație
Conducem pe lângă școală să ne luăm la revedere
Prietenii mei nu pot să creadă.
Pentru asta mă duc la școală
Chiar dacă este o plictiseală
Poți să mă numești nebun
Ea este incredibilă.
Pentru asta mă duc la școală
Chiar dacă este o plictiseală
Am multe prietene
Dar ea este ce îmi trebuie.
Pentru asta mă duc la școală
Pentru asta, pentru asta, pentru asta mă duc la școală

Zorica Latcu - Un Oaspe

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Străinul, care-aseară a poposit la noi,
L-am ospătat cu pâine, cu vin și cu măsline.
I-am așternut în grabă un pat de frunze moi,
N-am întrebat nici cine-i și nici de unde vine.
Făcuse cale lungă, străinul, până-n sat.
Cu poala hainei mele i-am șters de praf piciorul.
Ulei de levănțică pe plete i-am turnat,
Cu vin bătrân și dulce umplutu-i-am ulciorul.
Era frumos, cu barba ca floarea de alun,
Cu ochii plini de vrajă țărilor albastre.
Eu mi-am adus aminte de veacul cel străbun;
Oare vreun zeu să șadă pe prispa casei noastre?.
El mi-a vorbit, dar nu știu, surioara, ce mi-a spus.
Ca rodia de dulce-i pe buza lui cuvântul,
Ca murmurul de ape, ca freamătul de sus
Din pomi cu floarea albă, când îi adie vântul.
Spunea despre iubirea cea fără de păcat,
De-o patimă, curată ca flacăra de soare,
Despre o jertfă sfântă pe-altarul nepătat,
Spunea despre durerea de-a pururi roditoare.
Și mi-a pătruns în suflet și chipul lui cel drag,
Și vraja nesfârșită din vorba lui domoală;
În liniștea de seară torceam fuioru-n prag.
Și lacrimi mari căzură din ochii mei în poală.
Străinul, care-aseară a poposit la noi,
Mi-a tulburat odihna cu sete negraita.
Am stat o noapte-ntreagă amândoi.
Dar el nu-ntinse mâna spre floarea dăruită.
Cu dragoste de frate mi-a mulțumit, în zori,
Când a plecat străinul pe drumul ud de rouă.
Și mi-au rămas în urmă, ca mirosul de flori,
Cuvintele lui stranii și blânde: Pace vouă.
L-am urmărit în zare, cu gene arse-n plâns,
Privind lumina albă cum îi juca în plete
Și așternutu-i moale cu dor în pumni l-am strâns,
Lăsând mireasma caldă de frunze să mă-mbete.

Eugen Avram - Cântec Pentru Tine

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

1. Oamenii spun că ce-i normal e bine
De-aia ar fi normal să nu-mi pese de tine
Dar nu pot, îmi ieși în cale, ochii mei te văd
Ce vină am că ești așa frumoasă
Ce vină am că treci pe drumul meu spre casă
Iar în plus, sunt norme care nu-mi dau voie să te-opresc
Și să-ți vorbesc, să-ți destăinuiesc cât te doresc.

Refren: Când văd părul tău, mi-aduc aminte de liceu
De prima dragoste curată, ce nimeni nu o uită niciodată
Cu părul tău aș vrea să mă joc și eu
Cum face soțul tău, câteodată.

2. A mai trecut un an, încă o primăvară
N-am reușit să-ncalc vreo normă socială
Te-am văzut, astăzi te-am revăzut
Nu te-ai schimbat, arăți chiar mai bine
Nu m-am schimbat deloc, doar ceva din mine
Te vreau peste putința mea, nu mă pot desprinde de
Imaginea ta, privirea ta, dorința mea.

3. Anii trec, primăveri se duc
E normal, nu-i bine
Nu se știe dacă o s-apuc
Să vorbesc, să petrec cu tine
Să-ți vorbesc e greu, dar pot să-ți cânt
E normal, e bine
Iată-mi purtătorul de cuvânt
Cântec pentru tine.

Refren:

Luciana Stoicescu-Vaughan - Platonic

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Soarele s-a-ndrăgostit!
Dar de cine credeți oare?
De splendida noastră lună
Ce străluce când răsare.
Ea, îi știe lui iubirea
Și o știe și pe-a ei,
Dar ce trist că nu se poate
Să se vadă între ei.
Și așa, timp după timp,
Ei dispar și-apar pe rând
Cu iubirea reciprocă
Ce și-o poartă doar în gând.
Poate de s-ar fi-ntâlnit
Pe meleag de univers
La o vreme oarecare
Ar fi luat-o-n sens invers.
Și din iubirea cea mare
Declarată pe vecie
Ar fi rămas doar divorțul
Consemnat pe o hârtie.

Ion Pillat - Sapienția

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Hrisoave, pergamente şi hărţi, nu mai ceti:
Clădeşti cu-aceleaşi slove, oricând, orice ştiinţă.
Nu-ţi legăna durerea cu ritmică silinţă:
Un alt poet va spune poemul ce nu scri.
Nu căuta iubirea născută din dorinţă:
Cu flacăra sporeşte, cu fumu-i va pieri.
Platonică iubire, eternă n-o dori:
Nu razemi vecinicia pe-a inimii credinţă.
Cu mugur nestatornic se-mbracă primăvara,
Şi rozele prin care se-mpodobește vara,
Vor troieni petale la toamnă pe cărări.
Deci lasă-nţelepciunea şi părăseşte dorul:
Nu ştie, când porneşte cu ziua călătorul
Pe drumul lui ce floare l-aşteaptă-n înserări.

Andrei Iancu - Lasă-Mă Să Te Iubesc

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Lasă-mă să te iubesc
Platonic,
Atingerile să fie doar,
Metafore.
Ca tot din jur doar să
Dispară.
Ce ai știut de ieri să se
Absoarbă.
Neînțeles să rămână ce
S-a uitat.
Și să treacă peste noi tot,
Ce n-am uitat.
Să treacă tot, ca și un râu,
Curgător.
Marmură cladă se zidește
Pe-al meu suflet.
Pe-al meu suflet singur,
Și trist.
Pe care tu, femeie, gheață
Ai sădit.
Liniște-n propria casă,
Este.
Dar n-o vreau pe ea,
Ci pe tine.
Dar tu plecași, fără să spui,
Ceva.
Ca și un vânt ce suflă aer,
Rece.