Ochi obosiţi, când către chipul care
să vă ucidă vrea vă-ntorc deodată,
fiţi vigilenţi, vă rog, pe dată,
căci eu suspin, dar voi iubiţi, se pare.
Doar Moartea-nchide calea de iubire
pe care gânduri multe vor să vină
spre portul sănătăţii lor depline;
dar aţi putea să pierdeţi din lumină
dintr-un motiv banal, căci voi din fire
aveţi virtuţi mai mici şi mai puţine.
Deci întristaţi, cât n-au venit haine
acele ore negre, înlăcrimate,
să profitaţi pe cât se poate
după lung chin, de-o scurtă alinare.