istoria romaniei – Versuri.pro

Dj Undoo feat Raku & Aforic - Epoca de Aur

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Raku’
Invingeam in etape la fel ca la Tapae, ager
Baricadați la Sarmizegetusa in cetate
Până când unu’ a trădat viaductele dace
Lecția, istoria repetându-se până-n zilele noastre
De la Mihai Viteazu’ prins departe de oase
Mereu vânduți de bastarzi în alianțe hoate
Pân’ la soldații duși la Otopeni la moarte
Și frații snopiți de ortacii din securitate
Aceiași trădători scoțați fapte din manuale
Folosind mercenar steagu’ și trupele naționale
Crezul armatei de-a duce doar lupte de apărare
Când taci prea fericit de un salariu foarte mare
Țăran de oraș taxat știai că din tot congresul
Singuru’ retras din funcție e cuplul Ceaușescu’
Unde se-ascunde restu?
Cine-a pitit Piteștiu?
Și te reeducă-n Playboy să pui Biblia la resturi?
N-or fi dușmanii ei,
Atei ca Iliescu, ori sataniștii corporațiilor ce ne tot duc cu presu’
Datorând la FMI, țara stopând progresu’
Cât să-ți vândă ție pâinea ta și groapa să-ți pui leșu’
Aforic
Vorbesc de conspirații românești și secrete lumești
Securitate, CIA, Mossad, agenții cerești
Adventiști creștini, muritori cretini, muncitori bețivi
Cum să mă combini?
Spălare pe creier ca George Orwell
Eroi de fier ai epocii de fel
Moderne de aer și oțel
Brigada Nicu Ceaușescu, Voicu Madalin, Irinel Columbeanu’, copii lu’ Mizil
Cum crezi c-a fost? (cum?)
Știi cum? C-a și acum!
Că peste tot miroase a parfum, mai puțin bani pe album
Hoții mari sunt șefii roboților tari
Miron Cozma, Eftin Moșman, Via Rovinari
1989 îmi vin în cap atâtea nume
Mulți sunt curve, Hrebenciuc grătare c-o grămadă de lume
Roșia Montană-i moșia română dată de pomană la tv-i tocana, Otv fată morgană
WikiLeaks o dă la fix în manuscris, bandiții strigi că ambasada americană s-a închis
Dinozauri CNA, minotauri DNA
ADN și microcosmos, totul e real. *********!

Dimitrie Bolintineanu - Ştefan la Moarte

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Ştefan la moarte.
Ştefan, domnul ţării, pe cei mai mari uneşte
La Suceava veche şi-astfel le vorbeşte:
– „Fiul meu cel june! Voi, români doriţi!
Moartea mă culege dintr-ai mei iubiţi.
Dorul pentru viaţă nu mă-ntristă foarte;
Omul chiar când naşte face-un pas spre moarte.
Viaţa-i ca fantasma cu chipul plăpând
Ce prin nopţi s-arată şi se stinge blând.
Omu-i ca un vierme ce-n ţărână pare
Un minut vederii şi, lucind, dispare.
Dar mă-ntristă foarte norul furtunos
Ce pe cerul ţării trece neguros;
Soliman ce mâine poate se prepară
A lovi cu moarte draga noastră ţară.
Ungurul cel falnic se supune lui.
În poloni credinţă nu mai poţi să pui.
Un pilot cu minte prin furtuna tare
Nu desface toate pânzele ce are.
Astfel pân’ ce fieru-i nou să-l încercăm,
Cu temeiuri bune ţara să-nchinăm.
Iar de-ar vrea să surpe legi şi dalbe date,
Să muriţi cu toţii pentru libertate!
Nimeni nu e în lume mai dispreţuit
Ca cel rob ce poartă jugul mulţumit,
Nimic nu ne-nsuflă hulă ca poporul
Ce doreşte viaţa cu robia, dorul!
E mai demn, mai nobil, oameni şi pământ
Faţa lor să-şi schimbe sub un dalb mormânt,
Decât în robie neamul să trăiască
Şi de-a lui ruşine lumea să roşească!”

Dimitrie Bolintineanu - Apa Bârsei

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Apa Bârsei.
Ca un fluviu d-aur, splendidă lumină,
Peste patru taberi, varsă luna plină.
Turcii şi tătarii somnului se dau;
Ungurii, la mese, grijile-nşelau.
Astfel prin furtună, printre nopţi, pe mare
Lopătarii varsă tânăra cântare.
Dar Şerban nu doarme, căci dulcele somn
Rar răsfaţă geana unui mare domn.
Grijile, în horă, turbure se duce
Încotro lumina mai splendidă luce.
Către astea, cântul păsării prin flori
Spune că se varsă fragedele zori.
Domnul către ceruri-nalţă rugăciune,
Apoi dă semnalul, trompeta răsună.
Lupta se începe, cetele tătare
Pasă înainte, strigă cu turbare.
Turcii le sprijină; turcii şi tătari
Se îndes, s-amestec.. Sprinteni armăsari
Nechează, spumează.. Armele răsună;
Tremură pământul.. Muntele detună,
Soarele păleşte.. Apele roşesc..
Păsările-n aer zborul lor opresc.
Omul se îmbată d-omenescul sânge..
Muma către sânu-i copilaşul strânge.
Ungurii rezistă furiei cei vii,
Dar cum în suflarea negrei vijelii
Arborii rezistă, câteva minute,
Apoi îşi sfărâmă crăcile bătute,
Astfel stau maghiarii cu-nfocatul dor,
Cu puterea dalbă sufletelor lor.
Dar-necaţi d-a noastră crâncenă putere,
Iată că se pleacă, bărbăţia piere.
Dar atunci începe cruda măcelare.
Furia scăpată, urlă cu turbare.
Caii calcă în sânge până la copiţi,
Calcă şi sfărâmă morţii şi răniţi.
Strigăte, trufaşe, celui ce învinge,
Se confund cu plânsul celui ce se stinge,
Astfel cum bacanta, l-al plăcerii loc,
Vine despletită şi cu ochii-n foc,
Şi cu voluptate, şi nesăturată,
De plăceri sălbateci şi de vin se-mbată.
Secheli s-abate. Zilele-i se curmă,
Patru mii de nobili în mormânt îl urmă.

Dimitrie Bolintineanu - Năvala Lui Țepeș

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Năvala lui Țepeș.
Noaptea-i furtunoasă, și superbul domn
În deșert mai cheamă fugătorul somn:
O gândire mare sufletu-i îmbată;
Printr-o faptă rară să triumfe cată.
Printre noapte, ploaie, tunete de foc,
Cu cinci mii de roșii el își face loc:
Cum furtuna cade p-ape dormitoare
Și d-odată-nalță valuri mugitoare,
În ordia turcă roșii năvălesc..
Turcii se deșteaptă, strigă, s-amețesc.
Sunetele d-arme, strigăte turbate,
Printre vijelie zbor amestecate;
Caii calcă rânduri de fărămături;
Sângele ca ploaia cură din săcuri.
Mohamed sub cortu-i dulcea pace cată;
Vise grațioase sufletu-i îmbată.
Ușile, la cortu-i, iată, se smicesc
Și pe cal apare domnul românesc.
Mohamed p-o poartă repede dispare..
Printre umbra deasă caută scăpare.
Când pe fruntea nopții ziorile se joc,
Domnul cu românii las al luptei loc;
Dar sultanul cearcă spăimă-atât de rară,
Cât, la miezul zilei, fuge spre hotară.

' feat Rege Flow - Ardem

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

DRAGONU’:
„E o țară creștină, ortodoxă!”; ăsta e mesajul meu când ies din boxă.
Nu din daci, poate din neamul lui Iafet și nici romani!
Suntem copiii Sfântului Andrei, Neagoe Basarab, Antim Ivireanul, Ștefan cel Mare,
Corneliu Zelea Codreanu, Paisie Olaru și Arsenie Boca!
E plin de sfinți vii în Europa..!
Zi-ne, Părinte Cleopa!
Explică-ne nouă, Pericopa!
Sclipește o lume întreagă fără pic de cunoaștere neagră! Cine neagă..?!
ROMÂNIA, ROMÂNIA, care își reneagă veșnicia..
ROMÂNIA, ROMÂNIA, bogăția noastră e sărăcia!
N-am CUM să plec în altă parte și s-o las în DRUM —
La șmecherii din țară am rămas IMUN! —
la cocălari și domnii bine în COSTUM, care-au uitat de mult că sunt ROMÂN!
FLOU REGE:
Trăim în patria gropilor în asfalt..
Tu, Băsescu, pleac-odată, că ne-am săturat cum
ne vin facturile și n-avem bani pe card!
Sunt prea multe datorii, impozite la stat..
Fug români; s-agită-n occident să facă banu’:
India — Eliade; State — tragi-n Culianu;
ca Blaga, Brâncuși, Vuia, Noica, Rebreanu,
ca Aura Urziceanu, în jazz, ca Johnny Răducanu..
Și suntem o nație profundă..
Avem toate resursele să ne ajungă!
Tre’ să sprijinim produsele, limba română,
credința, istoria plină și lungă-n..!
DRAGONU’:
ROMÂNIA, ROMÂNIA, care își reneagă veșnicia..
ROMÂNIA, ROMÂNIA, bogăția noastră e sărăcia!
N-am CUM să plec în altă parte și s-o las în DRUM —
La șmecherii din țară am rămas IMUN! —
la cocălari și domnii bine în COSTUM, care-au uitat de mult că sunt ROMÂN!
„Poporul nostru înțelege să fie singur stăpân pe soarta sa. Oricine s-ar împotrivi hotărârii noastre liber luate și care nu atinge drepturile nimănui este un dușman al Neamului nostru! Români, dictatura a luat sfârșit!” (Proclamația Regelui Mihai către țară)

' feat Flou Rege - Ardem!

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Dragonu - Once Upon a Time in Romania

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

M-am schimbat, era să mor,
Și m-am convertit, am alt sistem de valori.
Am simțit moartea-n ploape lângă ploape,
Asta te schimbă și pe tine, băi, nepoate.
La dezintoxicare, într-o mănăstire,
Îți spun cu iubire, gândește-te bine
La viața, mai bine, c-o să se termine
Și ziua de mâine, brrra..
Cât fugi de tine și cine poa’ să-ți explice
Ce e rău, ce e bine, reține.
În fața morții se schimbă cu toții
Și mafioții și hipioții și idioții,
rasiști, misogini, materialiști și anti-creștini.
Am un tovarăș care are SIDA
Și se comportă de parcă n-ar avea nimica.
Am un tovarăș s-a călugărit
Și dintre toți pe care-i știu, pare și cel mai fericit.
Am un tovarăș a înnebunit și tot mai trage mahoarca,
Zice că n-are nimic.
Alții și-au făcut din football un idol
Și-au devenit microbiști extremiști.
Ce mai contează echipa de club, ca să zic,
Când văd copii afectați de foame și frig.
Ce mai contează cine ia campionatu’
Parcă n-ar fi tot român, te bați cu frate-tu.
Ascultați neam de români dezbinați
Care vă tot dați țepe și nu vă ajutați.
Ascultați glasul de sfinți și soldați
Care au murit pentru voi și voi nu apreciați.
Ascultați rapperi citiți și cultivați,
Nu-i nimic, e timpul să aplaudați.
N-am înțeles de ce mă iei în râs
Eu am încercat să spun ce nu s-a spus.
Am încercat să fac numai bine,
Uite cine să ia de mine, brrra!..
N-am înțeles de ce mă iei în râs
Eu am încercat să spun ce nu s-a spus.
Am încercat să fac numai bine,
Uite cine să ia de mine, brrra!..
Cine-i Carol I, Regele Ferdinand,
Horia Sima, Dej de la Leningrad?
Generalul Antonescu și restu’
Carol al II, Elena Lupescu, brrra..
Cine-i Generalul Avramescu, I. C. Brătianu
Și Armand Călinescu?
Ce e parlamentul, ce-i monarhia,
Cine-i Cuza sau Regina Maria?
Ce e guvernul, masoneria, senatul și statul, oligarhia
Și cine a distrus România?
Oameni ca Țuțea au înfundat pușcăria
Oameni ca Steinhardt, Ion Ianolide, Tache Rodas și nu am cuvinte.
Comunismul ne-a făcut atei,
Ideologia la final și-a împlinit scopul ei.
N-am înțeles de ce mă iei în râs
Eu am încercat să spun ce nu s-a spus.
Am încercat să fac numai bine,
Uite cine să ia de mine, brrra!..
N-am înțeles de ce mă iei în râs
Eu am încercat să spun ce nu s-a spus.
Am încercat să fac numai bine,
Uite cine să ia de mine, brrra!..

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Curaj De-A Spune

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Îmi caut idoli din străbuni, ca să-i pot plânge,
Să-i venerez pentru dreptate, cinste și onoare,
Dar nu-i găsesc și sufletul profund mă doare,
Că-mi sunt doar vajnici vărsători de sânge.
Mi s-au înscrijelit în scoarță mulți războinici,
Ca să-i cinstesc după omoruri săvârșite;
De-un Mihai, Mircea, Ștefan.. mi-au făcut ispite
Educatori, de crudul cult înfipt în vârf de bici.
S-au mai pierdut un Cantemir sau Brâncoveanu,
Dar am un neam, al lumii ca și-al meu,
Ce-și soarbe răul cu nesaț, omorul-zeu..
Ce-l cântă-n plai un Delavrancea, Sadoveanu..
Dar mi-e rușine și nu vreau model cruzime,
Nu vreau să preamăresc.. să iert pedeapsa;
Nu cred că inima e-un buzunar și suflet țeasta
Și vreau morală multă, multă limpezime!..
Mă uit cu jind printre ctitori de-alte popoare
Și-s mut de-atâtea pilde, har, înțelepciune;
Nu doar biserici, pentru-o falsă rugăciune,
Ci multă carte-n piatră, file.. piele, că nu doare!.
Ce trist; istoria ce-o scriem azi e tot bolândă,
Păstrând la fapte-n slove chipuri fioroase,
Sub pavăza unei iubiri de neam.. Pilde odioase
Se-mplântă pe furiș de mic, în inima plăpândă!.
Și un Palat am doar, Castel de bună pace
Și pe acela neamu-mi crud tot mi-l detestă;
C-ar fi al lui, nu-al Regelui -ce-i ca o pestă-
Și-n loc de adulații, îl ponegrim de mult, tenace?!..
De mii de ani tot am distrus, am ars conace, averi;
Doar câteva ruine, tot furând, le mai cinstim (?)
Și viitorul, tot tenebru, în gir îl proorocim,
Tot distrugând, furând.. ce-aveam până mai ieri!.
Oh, nu-s francez, german, roman, nici ceh nu sunt,
Să-mi umplu suflet, minte, trup, de cărți, palate;
S-am Newton, Copernic, Sofocle, Epicur, Socrate,
Nu numai Țepeș, suliți.. Să mă văd cinele ce sunt!!!..

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - O, Majestate

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Ah Doamne ce mult îl iubesc pe Rege;
încă de când și tatăl și bunica
chipu-i întrupau.. E tot ce am mai drag,
e singura poveste adevărată,
e tot de ce mă doare și mi-e dor;
cel ce-ar putea reface țara mea, scăpată..
M-anin de timp când se spunea că „totul merge”
-așa cum auzeam când eram atâtica-
și-aveam monezi de-argint; făceam șirag
cu chipul tânăr, efigie, în șifonier, în dormitor.
Ce grav păcat că mi-am pierdut poveste
ce-mi legăna copilăria
de-un secol cu-nceput de film
cu pantaloni bufanți, cu primul automobil,
când ascultam la radio fără să ne mai dezlipim..
Nu mai am nicio zestre;
nu se mai regăsește onoare, datoria..
n-am nicio șansă să-mi educ copil!.
EL, unicat de fapte, martorul de-un centenar,
e contrazis de chiori
ce nu știu pioșenie, altar;
niște croncănitori, ciori
hulpăvind la leșuri
ce le sfârtecă,
sau doar uzurpatori
ce minți să spele-ar vrea, să ne ducă cu preșuri
cu gura lor spurcată de năpârcă
și mulți alți pe margine, prostie,
atei ce cred trompete
despre vagoane-n gări
în șiruri nesfârșite
ce le-ar fi luat, lor, ce n-aveau, comori..
o altă seminție,
recreatoarea de un Dragobete
de care n-a știut nicicând,
că n-are cum să știe, fără minte.. gând!.
Mă-ncânt arar, când reapare
printre cenzuri nemotivate,
printre can-can-uri desfrânate,
cu mulți palavragii, fără de-adevărata carte,
ce-și vor doar ca să-și aibă parte..
Mi-e dor de tot ce povestește,
ce am uitat,
ce doar prin el există;
de un regat,
de adevăruri dintr-o listă,
de multele petreceri ce-a fost martor,
de evenimente, o istorie.. nescrise.
.. Și îi văd cu părul tot așa, făcut cărare
și gesturile calme, gânduri neîngăduit de interzise..
și încă-i simt mâna caldă de la aniversare;
posibil anevoie de sărbătorit în țara ce pe rând o tot conduce câte un tartor?!
.. Am dor nebun să fie iar regat, să strig „Oo, Majestate..”
Ah Doamne, ah, ce mult, ce mult mă doare!!!..

Dumitru Matcovschi - Moștenitorii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Aici, acasă, la hotar
de țară veche și de odă,
cunoaște fiece stejar
cărările lui Ștefan Vodă.
Erau cărările de dor,
erau cărările de soarte,
de mănăstire, de izvor,
de înviere, de nemoarte.
Treceau prin codru neumblat
și oblojeau ca pe o rană
duiosul suflet de bărbat
și de femeie moldoveană.
O iarbă verde-a-ngălbenit
și la hotar, și la cetate:
noi libertate am râvnit,
dar n-am știut ce-i libertatea!
Un nour negru a plouat
istoria cu necinstire:
noi fericire am visat,
dar n-am știut ce-i fericirea!
În albe secole de dor,
în negre secole de vamă,
am plâns destul, ca un popor
fără de Patrie, de Mamă.
Ieșea Bătrânul domn din hram
cu Sfânta Cruce ridicată
și ne ruga să fim un neam,
să nu ne vindem niciodată.
Icoana lui ne-mbărbăta:
ne luam de mâini, cum cere hora,
și-un nimeni dacă ne vindea,
era dușmanul tuturora!
Străinii care au venit
din cele patru părți de lume
lăcășele ne-au pângărit,
dar n-au putut să ne sugrume.
Năpasta dacă ne călca
și ne seca de tot puterea,
Bătrânul Voievod venea
și împărțea cu noi durerea.
Am fost un neam. Un neam vom fi
cât vom mai ști a crește pâine,
o limbă cât vom mai vorbi,
o doină cât ne va rămâne!
Prin anii ce vor fremăta
ca o pădure-ndepărtată
un cap de zimbru va purta
o lună-n coarne, sfârtecată.
Și într-o zi, la un soroc,
înfipt adânc în miezul gliei,
va s*****i lăstari de foc
toiagul vechi al păstoriei.
Părinți și fii, în jurul lui
duminicile ne vom strânge
și-aflați în paza Domnului,
frumos, ca niște sfinți vom plânge.
Vom săruta acest pământ
crescut în os, în grai, în patimi,
sfânt să ne fie orișicând
c-un rug în vatră și cu datini;
cu o mioară și-un păstor,
cu meșter bun ce hram ridică,
cu un poet, al tuturor,
de la opincă la vlădică
Moștenitor suntem. Trăim
o pace dreapta să cunoaștem.
Alte pământuri nu râvnim,
aici murim, aici ne naștem,
aici ne naștem și murim!