Daniel Vişan-Dimitriu – Țărmul Vrăjilor Nopții
Ea cânta, iar vraja cântecelor saleSe-ntindea pe țărmuri, vălurea prin apeSpre aceia care-n vise pasionaleÎși doreau din trupul ei să se adape.Îi chema adesea, le era ispitaNopții-ntunecate, visului infamCu mișcări de trupuri căutând clipitaCe înalță firea peste legi și blam.La sfârșitul vrăjii, își uitau plăcerea,Orele de noapte le erau străine,Chipul ei și trupul, deveneau durereaVieților … Citește mai mult