Islanda – Versuri.pro

Jorge Luis Borges - Gunnar Thorgilsson

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Memoria timpului
E plină de spade şi corăbii,
De pulberea imperiilor
Şi de foşnetul hexametrilor.
De uriaşii cai de război,
De strigăte şi de Shakespeare.
Eu vreau să-mi amintesc sărutul acela
pe care mi l-ai dat, cândva, în Islanda.

Jorge Luis Borges - Revărsatul Zorilor în Islanda

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Acesta e revărsatul zorilor.
E mai vechi decât mitologiile și decât Hristosul Alb.
Va zămisli lupii și șarpele
care este și marea.
Timpul nu îl atinge.
A zămislit lupii și șarpele
care este și marea.
A văzut plecând corabia pe care o vor face
din unghiile morților.
Este cleștar de umbră în care se privește
Atotputernicul, n-are chip.
Mai greu e decât mările
și decât cerul mai înalt.
E un mare zid suspendat.
Este revărsatul zorilor în Islanda.

Jorge Luis Borges - Dor de Prezent

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Chiar în clipa aceea bărbatul și-a spus:
Ce n-aș da pe fericirea
de-a fi alături de tine în Islanda
sub bolta încremenitei zile
și să împart cu tine prezentul
așa cum te împărtășești din muzică
sau din savoarea unui fruct.
Chiar în clipa aceea
bărbatul era alături de ea în Islanda.

Jorge Luis Borges - Islanda

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Dintre ținuturile-ncântătoare,
Ce pasul meu și umbra-i le-a bătut,
Ești cea mai depărtată și intimă,
Ultima Thule, Islanda cu corăbii,
Cu plug de lemn, neobosite rame,
Năvoade grele-ntinse la uscat,
Lumină stranie, încremenită,
Ce vagul cer împrăștie în zori,
Și vântul ce gonește rătăcite,
Vikinge velaturi. Tărâmuri sfinte,
Ce-ați fost memoria germanității
Și i-ați răscumpărat mitologia
Cu codri nepătrunși de fier și lupi,
Corabia ce înspăimântă zeii
Din unghiile morților făcută.
Islanda, te-am visat de multe ori
Din dimineața-n care bietul tata
I-a dat copilului care eram și încă
Mai sunt versiunea din Völsunga Saga
Pe care-acum o descifrează umbra
Ce sunt cu dicționarul lent alături.
Când trupul ostenește să ne poarte,
Când focul stins se schimbă în cenușă,
Nu strică să începi ucenicia
De nesfârșită muncă răbdătoare.
Eu am ales să mă deprind cu limba
Latină-a Nordului, care-a cuprins cândva
Câmpii și mări din toată emisfera
Și-a răsunat până-n Bizanț și-apoi
Pe țărmul necălcat al Lumii Noi.
Știu că s-o știu nu voi ajunge, însă
Mă-așteaptă darurile căutării,
Nu pârguind rod de neatins.
Același lucru-l vor simți cei care
Examinează numere ori astre…
Nesăbuita dragoste, Islanda.

Jorge Luis Borges - Snorri Sturluson - 190

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Tu, ce-amintirii noastre ai lăsat
De gheață și de foc mitologie,
Tu, ce cruzimi cumplite pe vecie
De stirpea-ți săvârșite ai cântat,
Simțit-ai în acele neguroase
Din urmă clipe-n luptă cum se frânge
Trupu-ostenit, cum inima îți plânge.
Simțit-ai cum îți intră frica-n oase.
În negura Islandei încrețește
Sărata mare viforul turbat.
Ți-e casa-mpresurata. Necurat
Ponos ai suferit. Te covârșește.
Pălește spada capul tău plecat.
Precum adesea-n cartea-ți s-a-ntâmplat.