islam – Versuri.pro

George Gordon Byron - Elizei

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Ce tâmpă e, Elizo, cea sectă musulmană!
Că-n rai muieri nu intră, afirmă acești inși!
De te-ar vedea pe tine, Elizo, în persoană,
Eroarea și-ar admite, și-n lume-ar fi respinși.
Să fi avut Profetul idei mai răsărite,
Nicicând din rai muierea el n-ar fi alungat;
Și-n locul celor târfe virgine ce promite,
Rai exclusiv de eve ar fi întemeiat.
Dar stai, că vă rezervă și alte boroboațe!
Întâi vă neagă duhul, prin acel crud complot,
Și-apoi pe soț îl lasă să țină patru soațe!
De suflet v-ați lipsi voi, dar asta-i prea de tot!.
Preceptele acestea, din cât am cunoștință,
În mod egal din sexe o bășcălie fac:
Pe soț sunt o povară, pe soață umilință,
Că „femina e înger, dar căsnicia-i drac”.

Firdousi - Al XVIII-lea Yezdegherd (Șahia Lui A Durat Șaisprezece Ani) Saad Fiul Lui Vakkas Încotropește Iranul - Yezdegherd Trimise Pe Rostam Împotriva Lui

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Omar îi dădu o oaste lui Saad al lui Vakkas,
spre-a se război cu șahul Yezdegherd: de cum află,
șahul ridică de-oriunde oaste și dădu porunci
căpetenie să fie însuși fiul lui Hormozd.
Notă informativă :
– Saad fiul lui Vakkas, căpetenie arabă.
– Yezdegherd al II-lea (590-651), ultimul șah din dinastia Sasanizilor.
– Este vorba de un alt Rostam care, față de „pahlivanui cu trup-de-elefant”, este mai mult un „pahlivan al spiritului”, un cititor în stele care prezice înfrângerea Persiei de către arabii islamizatori. -Omar (634-644) al doilea calif din cei patru. S-a distins printr-o sângeroasă islamizare a Iranului, Siriei Si Egiptului, dând foc bibliotecii din Alexandria ale cărei opere le-a socotit „păgâne”. ‘ -Hormozd (Hormisdas al 111-lea) (579-590), fiul șahului Nușirvan.
Căpetenia aceasta se numea Rostam; era
om clarvăzător și ager la pricepere și brav,
bun să cârmuiască lumea; prevestea din zodiac,
hărăzit cu-nțelepciune și urechea și-o pleca
la ce glăsuiau mubezii. Pahlivanul cum primi
astă grea poruncă, merse lângă șah înseninat,
urma-i sărută-n țărână, binecuvîntări cerești
aducîndu-i, și-n picioare rămânând în fața sa.
Șahul Yezdegherd cu multe laude îl copleși :
„O, vlăstar din șahii lumii, o, războinice cu trup
cât un elefant, cu ghiare ca de leu, te faci stăpân
peste crocodilul groaznic, și când spada, scurt, o tragi,
într-o zi de bătălie, tu dobori la căpățâni
dintre cele mai semețe! Auzit-am că arabi
într-o oaste fără număr, și cu chipuri de catran,
năvăliră-n țara noastră pentru a se război,
chiar de n-au năvălitorii nici haznă și nici vrun șah.
Căpetenie le este Saad, fiul lui Vakkas,
omul lacom de putere și averi. O, pahlivan
credincios, îți dau pe mână al împărăției steag,
o haznă și oaste mare. Rânduiește-ți cele oști,
pregătește tot de luptă, nici o clipă să nu pierzi.
și când vei pleca de-aicea-n bătălie să te-avânți,
și când oștile în față una pe-alta s-or privi,
însuți cercetează-arabii, cugetă-ndelung la tot
ce-ar fi în folosul nostru sau ar fi vătămător.”
Rostam zise: „îți sunt robul, iată-mă naintea ta,
la poruncile-ți sînt gata. Capetele voi zbura
celor care sunt dușmanii șahului, și voi zdrobi
pe acei de rea credință!” Buze, de pământ, lipi
și se-ndepărtă. O-ntreagă noapte el își petrecu
scufundat în cugetare ; Soarele strălucitor
când se arătă pe zare, Rostam, lacom de-a lupta,
se porni în mare grabă sub puterea lui luând
oameni tot de mare viță, buni viteji și veghetori.
Treizeci luni trecură astfel. Și când la Kadesiah
vru să deie bătălia, Rostam, marele-nvățat,
bunul cititor în stele, drept și binevoitor,
pricepând primejdea, zise: „Bătălia asta vai!
nu prea este priincioasă, fluviul șahilor pe-ăst vad.
nu va curge niciodată!” Își aduse-un astrolab,
cercetă cu deamănuntul zodiile, -și prinse-n mâini
capul când văzu cum vine ziua marelui prăpăd!
Fratelui, mâhnit, îi scrise-n mare grabă un răvaș
povestindu-i despre toate. După ce îl lăudă
pe Acel dătătorul zilelor de-mbelșugări
și nenorociri pe care el le presimți, urmă
să mai scrie și acestea : „Ale soartei preschimbări
sunt în stare să stârnească zbucium în oricare om
care cugetă. Din veacul ăsta-s cel mai vinovat
și- Ahriman m-a prins în lanțuri, fiindcă neamu-acestui șah
este osândit să piardă tronul, fiindcă noi acum
nu mai suntem într-o vârstă de izbînzi și străluciri.
De deasupra-a patru ceruri, Soarele văzu întâi
că în bătălia-aceasta se apropie de noi,
aprigă, nenorocirea. Marte, Venus rele ni-s;
nu putem scăpa de Roata cea măreață de azur;
Mercur și Saturn se-nfruntă și Mercur se află-acum
chiar în semnul Gemenilor. Asta-i starea :-n ochii noștri
se înalță uriașă o lucrare și vom fi
toți sătui de-această viață. Am cetit în viitor,
dar va trebui tăcere să păstrez. Îi plâng amar
pe iranieni și-n focul chinului sunt mistuit
când la Sasanizi mai cuget. Vai coroană, tron, județ!
Vai! putere, dinastie, măreție — toate-or fi
sfărâmate de-arăbime, fiindcă astrele din hău
se rotesc doar să ne piardă; vreme, patru sute de-ani,
nici un plod din stârpea noastră-n lume nu va fi stăpân
Lung război porni-va-n care mulți din nenfricații lei
vor pieri. Cei mari ce luptă bravi cu mine-alăturea,
pe-ale-arabilor pretenții nu pun nici un fel de preț :
« Cine-s oamenii aceștia și ce drept au în Iran
și-n Mazanderan să intre? Cotropirea căilor
și-a hotarelor, izbândă, -nfrângere, vom hotărî
doar cu grele buzdugane, doar cu săbiile-n mâini;.
Notă informativă :
Astrolab, strămosul sextantului, instrument pentru măsurat înăltimea stelelor deasupra orizontului. Sub dinastia Sasanizilor, și anume la sfârșitul acesteia, începe invazia arabilor islamizatori in secolul al VII-lea.
Cei mari sint amintiți într-un vers mai jos: Mirui din Tabaristan, Ermeni și Gulbui Suri. Propunerile arabilor de a li se da voie a face comert in Iran.
vom lupta toți bărbătește și dușmanii i-om strivi! »
Dar toți nu știau de taina cerului cel schimbător,
fiindcă până-acuma cerul dulce s-a purtat cu noi.
După ce-mi citești scrisoarea, ia aminte la ce-ți spun
ale cugetului sfaturi, străduie-te, cot la cot,
cu mai mari-Împarăției. Strânge laolaltă robi,
bogății și lucruri scumpe; fugi în Aderbaidjan
lângă cei mai mari de-acolo; tot ce ai ca telegari
dă-i acelui vistiernic al lui Adergoșasb-șah.
Dacă vin răzlețe trupe din Zabul sau din Iran
să se pună sub aripa-ți, să le-ntâmpini bucuros,
să le-mbraci, fii bun cu ele. Te sfiește de-acest cer
schimbător ce se rotește; el ne face ca ușor
de la bucurii să trecem la dureri, și când în slăvi
ne înalță, când ne-afundă. Spune-i mamei tot ce-ți scriu,
căci ea n-o să mă mai vadă; zi-i din parte-mi bun-rămas,
darnic dă-i a’ mele sfaturi, să nu fie-atinsă ea
de nici o nenorocire. Dacă, mai tîrziu, primești
despre mine-o tristă veste, nu mi te mâhni prea mult;
nu uita că-n pieritorul ăst lăcaș n-aduni comori
decât grija și nimicul. Fii deapururi credincios
Domnului, din piept alungă păsul trecătoarei lumi.
Ne va urmări ursita rea iar șahul meu nicicând
nu m-o mai vedea la față. Tu și toți acești vlăstari
dintru seminția noastră, preamărire aduceți
si pre Domnul lăudați-l în a nopții beznă grea.
Fiți prevăzători și darnici, și să nu dosiți nimic
pentru ziua cea de mâine; și aflați, eu, oastea mea
căreia îi dau poruncă, pradă am căzut înfrânți
de-oboseală și de zbucium și de-amarnice dureri,
si la capătul acestor n-am avut niciun liman.
Fie ca Iranul, dulcea țară să-nflorească-n veci!
Dacă soarta-l va-ngenunche pe șah, nu precupeți
nici haznalele-ți, nici trupu-ți și nici însăși viața ta;
căci din spița lui vestită-ncununată cu noroc,
acest mândru șah e totul ce ne-a mai rămas. Să n-ai
nici un pic de slăbiciune-n orişice îți pui în gând;
noi nu mai avem pe lume decât un apărător,
singurul care-i în viață din toți șahii Sasanizi ;
după dânsul nu găsi-veți nici un alt moștenitor
al împărătescu-i sânge. Vai! coroana-i de pe cap,.
bunătatea-i și dreptatea-i — toate-acestea vor pieri
cu împărăteasca-i spiță! Fie mult să viețuiești
și ferice și puternic, șahului un scut să-i fii!
Dacă moartea l-amenință, apără-l cu spada ta!
Dacă va să se înalțe-amvonul mai presus de tron,
dacă proslăvite fi-vor numele lui Abu Bekr
și Omar, a noastră trudă veche se va irosi.
Un nemernic o să vină șah măret ; nu vor mai fi
frământări cu-mpărăție, tron, coroană, diadem.
Zodiile dărui-vor toate-acestea-arabilor;
zile după zile-urma-vor, puterii noastre-apus
după zorii măreției. Printre-acești străini, un neam
se va-nveșmânta în negru, se va-mpodobi pe cap
c-o tiară de mătasă. N-or mai fi coroană, tron,
nici botine aurite, pietre-scumpe, diadem,
și nici fiamură în freamăt peste capete de-oșteni.
Pentru unii numai trudă, pentru alții bucurii;
nu se va mai zbate nimeni drept să fie și milos.
Sub aripa nopții negre, dușmanul cel veghetor
năvăli-va-n casa celui ce se-ascunde. Un străin,
peste nopți și peste zile, se va-nscăuna stăpân,
se va-ncinge-n cingătoarea șahilor, tiară-n cap.
Se vor terfeli-n picioare: cinste, lege, juruinți.
Fi-vor prefăcătoria și minciuna-n mare cin.
Cei războinici or să lupte doar pe jos, ca pedestrași;
parte-avea-vor cavalerii de batjocuri și ocări;
iar plugaru-n luptă aprig va să aibă nume rău;
nașterea din spiță-aleasă va să nu mai poarte rod.
Unul despuia-va pe-altul și altminteri, rând pe rând.
Binecuvântări, blesterne — nu se vor mai osebi,
prefăcutul înaintea omului cinstit va sta.
Șahul lor avea-va-n locul inimii doar un pietroi;
fiu-l va urî pe tată iar acesta pentru fiu
va întinde mreji, capcane. Un bicisnic rob în tron;
viță-aleasă și mărire fără preț vor fi, de râs.
Notă informativă :
– Alegorie pentru preoțimea Islamului în ascensiune față de îndelunga monarhie persană.
– Abu Bekr, socrul ei urmașul lui Mahomed, primul dintre califi, mort în 634.
– Aluzie la dinastia Abasizilor a căror culoare oficială era cea neagră. Această dinastie a avut 37 califi arabi și a fost întemeiată de Abul Abbas, care a detronat dinastia Omeyyazilor din Damasc (331 —750). Abasizii au domnit în Bagdad (762-1258).
Lumea nu va mai cunoaște cinstea, și va năvăli
doar nelegiuirea-n inimi și pe buzele oricui.
O corcită seminție se va înălța din perși,
tiurci și-arabi; n-or să mai fie dihkani, tiurci și nici arabi; limbile-or părea o glumă. Fiecare-și va-ngropa
o comoară, și, la moarte, rodul trudei sale lungi
va îmbogăți pe dușmani. Cei mintoși, cei credincioși
se vor folosi de-ncrederi să urzească-nșelăciuni;
suferința Și mâhnirea și-nvrăjbirea vor domni,
cum domnit-a bucuria-n vremea lui șah Bahram-Gur.
Nici serbare, nici plăcere, și nici muncă la-adăpost;
pretutindeni viclenie, -nșelăciune, -ntinse mreji.
Patima de-arginți va rupe și-nvrăjbi: părinți de fii,
s-o mânca doar lapte acru, îmbrăca dulămi de-abă.
Fiecare-o vrea câştigul tot din punga celuilalt,
și credința n-o să fie decât vorbe goale-n vânt.
N-o mai fi deosebire între primăveri și ierni,
și nici dulce vin la praznic. Mi se-ngroașă inima
de-atât sânge care fierbe, chipul îmi pălește, alb,
gura-mi seacă însetată, buzele-mi s-au vinețit,
când gândesc că după moartea unui falnic pahlivan
cum sunt eu, întreg norocul sasanid s-o-ntuneca,
și că sfera schimbătoare ne-o trăda, ne-o urgisi,
smulge-va prietenia-i. Ale mele lănci, săgeți,
care pot străpunge fierul, nu pot face nici un rău
unui dușman gol la piele; paloșu-mi ce-n bătălii,
fără-a se toci, lovește gâturi de-elefanți și lei,
nici nu poate să sfâșie pielea de pe-acești arabi!
Nu mi-a spus cetirea-n zodii decât răul peste-alt rău :
nu mi-ar fi dat mie Cerul nici priceperea de-acum
și nici grija-acestor zile de noroc și nenoroc!
Capi-de-oști ce mă-nsoțiră până la Kadesiah
sunt războinici foarte crânceni, și dușmani înverșunați
de-ai arabilor; toți speră să sfârșească-n bine tot,
râuri revărsând, de sânge, preschimbând acest Iran
într-un Djeyhoim de sânge! Nimeni însă dintre ei.
Notă informativă :
Bahram-Gur (421-440) eah sasanid. Pasiunea lui
pentru vânătoarea de coluni i-a atras porecle de măgar sălbatic.
• Textual, camelat, postav din păr de capră.
– Vinul fiind oprit de preceptele Coranului.
• Djenhonn, numele persan al fluviului Oxus.
nu cunosc cereasca taină, și nu știu că ăst război
nu-i un lucru de nimica. Când viâța unui neam
s-a desăvârșit, ce-ajută oboseli și bătălii?
Cât privește despre tine, o, tu, fratele meu scump,
fie să ai viață lungă și să-l mângîi pe-acest șah
al Iranului! Căci țara Kadesiah îmi va fi
gropniță; și drept armură negru giulgiu voi avea,
și drept coif doar o coroană roșie de sânge-cheag!
Astea-s tainele ascunse ale Cerului măreț;
însă tu să nu-ți înlănțui inima, îndurerat,
de sfârșitul unui frate! Nu-l slăbi de loc din ochi
pe stăpânul lumii noastre și jertfește-ți viața-n câmp
si în toi de bătălie! Zilele lui Ahriman
vor ajunge foarte iute, fiindcă sfera de azur
ce se-nvârte ni-i vrăjmașă.” După ce pecetlui
epistăla sa mai zise: „Binecuvintări cerești
însoțească-l pe trimisul care duce-acest răvaș
fratelui, și să nu-i spună decât ceea ce-i de spus.”.
Cronica Șahilor

Firdousi - XVIII 2 Yezdegherd. Răspunsul Lui Saad Fiul Lui Vakkas La Scrisoarea Lui Rostam

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Dăscălit despre sosirea-ăstui om vestit, Saad
îl întâmpină c-o oaste cât nisip e în deşert.
După ce-l aduse-n cortu-i, îi şi puse întrebări
despre oaste şi măritul pahlivan, şah, cap-de-oşti,
despre oameni, capi-de-oaste, şi ţinuturi din Iran.
O manta zvârlind subt Piruz îi grăi: „Suntem născuţi
toţi cu suliţa în mână şi cu sabia de-oţel:
printre aprigii războinici niciodată vorba nu-i
nici de-argint, brocart sau aur, nici de hrană sau de somn!”
Apoi l-ascultă pe Piruz cuvântând, şi-astfel luă
cunoştinţă de ştafetă, şi-i aduse mulţumiri.
Aşternu în scris răspunsul, una şi-alta înşirând;
scrise-acolo despre genii, despre oamenii de rând,
despre vorbele rostite de profetul haşemit,
despre dogma unităţii, de Coran, făgăduinţi
şi ameninţări, şi viaţa fericită de apoi.
Notă informativă :
Tribul şi neamul din care s-a născut profetul
Mahomed se numea Haşemi.
de religia cea nouă. Zugrăvi acolo-n scris
smoala-n clocot arzătoare, flăcări, ger, întregul iad;
raiul verde cu pâraie şi de lapte şi de vin,
cu risipa sa de camfor, cu izvoarele-i ţâşnind,
pomul său ceresc, şi-n şopot vinul, mierea din fântâni;
şi adause la urmă: „Şahul de va-mbrăţişa
legea asta-adevărată, pe drept i s-or cuveni
tron şi fericire-n cele două lumi; el va avea
pe de-apururi diademă şi cercei şi fel-de-fel
de-avuţii şi nestemate pentru care-o mijloci
Mohamed, şi dobândi-va iertarea păcatelor,
şi neprihăni-va-şi trupul ca apa de trandafiri
strecurată. -Avind răsplata raiului făgăduit,
nu mai trebuie sămânţa urii-n câmp s-o azvârlim,
să dea spic nenorocirea. Fiinţa lui Yezdegherd,
uriaşul glob de tină, şi seraiuri cu grădini,
sălile de ascultare, curţi şi tron împărătesc,
şi serbări şi mari ospăţuri — nu fac cât un fir de păr
al unei Huri. Coroana şi comorile te-orbesc
în şederea-ţi pieritoare; tu încredere îţi pui
în ăst tron din colţi de fildeş, în aceşti ogari şi şoimi,
în noroc şi-n diademă. şi-astă lume preţuind
cât un gât de apă rece — trebuie să-ţi nască-n piept
atât zbucium? Înţeleptul nici un ban nu dă pe ea;
leapădă-te de-amăgire şi de-ale credinţei căi
nu te-ndepărta. Oricine vrea cu mine crunt război,
n-o găsi decât o groapă strâmtă şi un loc în iad.
Raiul îţi va fi lăcaşul, dacă îl vei merita,
cugetă în care parte trebui-va să apuci!”
Saad puse o pecete-arabă peste pergament,
binecuvântări aduse-n cinstea celui Mohamed;
şi apăi dintre războinici pe Şobah Moghaira
îl trimise cu ştafeta la cel pahlivan, Rostam.
Dintre perşi un om cu faimă căpetenia-şi vesti
că venise o solie: „Este, -i zise, un bătrân
slăbănog; nici cal nu are şi nici platoşă pe el;
cocârjat, pe umăr poartă-ngustă sabie de-oţel,
şi veşmântul lui arată o mulţime de rupturi.
Notă informativă :
Huri, zână oacheşă din mitologia şi paradisul mahomedan.
De cum auzi acestea, Rostam înălţă un cort
din brocarturi, căptuşindu-l cu perniţe din Kitai.
Oastea lui, precum puzderii de lăcuste şi furnici,
se înşirui. Un scaun de-aur se aduse, -apăi
pahlivann-şi luă locul; cavalerii perşi, şaizeci,
precum lei de bătălie, în caftane viorii
şi ţesute-n fir de aur, daurite încălţări,
gât, urechi împodobite-n giuvaere şi cercei,
se orinduiră-n jurul cortului cel pregătit
şi gătit împărăteşte. Ond Şobah ajunse-n prag
şi intră în cort nu puse pe covor niciun picior,
ci, zmerit, doar pe ţărână merse şi se sprijini
doar în spadă-i ca în bâtă; pe pământ se aşeză
fără a privi la nimeni, fără-a ridica de jos
ochii către cel ce este căpetenie-de-oşti.
Rostam spuse : „Fii ferice şi atotştiinţa ta
să-ţi păstreze sănătatea şi în cuget şi în trup!”
Cel arab i-ntoarse vorba: „Omule slăvit de toţi,
de primeşti credinţa nouă, mântuirea fie-a ta!”
Nu-i plăcu aceste vorbe lui Rostam; se-ncruntă
şi păli; luă din mâna lui Şobah răvaşul scris
şi-l întinse către scribul care ştie-a tălmăci.
Rostam astfel îi răspunse: „Zi-i stăpânului arab,
zi-i din partea mea acestea :« Nu eşti şah şi nici nu eşti
vrun moştenitor de tronuri; dar norocu-mi părut că
se-ntunecă şi tronul l-ai râvnit din inimă.
Nu-i uşoară treaba-aceasta-n ochii celor încercaţi,
şi-ţi lipseşte prevederea când porneşti pe-astfel de drum.
De purta Saad coroană, voie-aş fi avut atunci
să iau parte la războaie şi la praznice cu el,
dar de vină-s zodii rele. Ce-aş putea adăuga?
Suntem într-un ceas amarnic. Călăuz dacă-mi va fi
Mohamed, şi dacă legea veche mi-o voi părăsi
pentru o credinţă nouă, totul se va răsturna
sub această-ncovoiată boltă de-nstelat azur,
şi-mi va fi de toate silă ». Mergi în pace, olăcar;
nu e vremea de palavre-n ziua cruntei bătălii.
Zi-i lui Saad că-i mai bine să sfârşească-nvingător
pe cel câmp de-ncleştare, decât să privească viu
cum duşmanu-i izbândeşte!” Şobah tabăra lăsă,
de-ai fi zis că vrea să-ntreacă vântul iute de picior.
Cronica Şahilor

Firdousi - 11 Satiră Împotriva Șahului Mahmud (Cronica Șahilor)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

O, Mahmud, ce-ai cucerit lumea, -atotputernic șah,
dacă teamă n-ai de nimeni, teme-te atunci de Allah!
Cum șăhia-n lumea asta pământeană-i doar a ta,
va să-ntrebi mirat: „Au cine strigă spre-a mă tulbura?”
Nu-mi știi inima de flăcări? și nici paloșu-mi de oțel
sângerând? (vorbesc de pană și cerneală) fugi de el!
Zisu-mi-ai « răucredinciosul rătăcitul »? Șah zevzec,
eu sunt leul ce răcnește iară tu îmi zici berbec!
M-au pârât că, rău-de-gură, mi-aș spurca și mi-aș huli
însăși dragostea-mi din cuget pentru Mohamed și-Ali
Rob le-oi fi pân’ răsări-va Ziua Marii Judecăți,
chiar și dacă șahu-mi smulge mădularele-n bucăți!
Nu-mi calc dragostea-n picioare pentru-acești Stăpâni din cer,
chiar și dacă șahu-mi trece drept prin cap tăiosu-i fier!
Rob smerit, mi-ador Profetul și pe bravii lui urmași,
dar și lui Ali îi laud colbul sfinților săi pași;
cine pentru-Ali nutrește ură în lăuntrul său
— spune-mi, nu-i pe fața lumii cel mai mare nătărău?
M-ameninți că sub picioare de-elefanți o să-mi zdrumici
trupul, preschimbat în mare vineție, cu bășici?
Nu mi-i teamă cât în cuget amândurora mă-ncred,
și cât inima. mi-i plină de Ali și Mohamed!
Oare ce ne-a spus Acela ce lumină ne-a adus
și porunci ne-a dat, canoane, pentru fiece supus?.
„Sunt Cetatea-atotștiinței lui Allah, iar Poarta mea
este-Ali” — grăi Profetul, și eu pot învedera
că un tainic gând și-ascunde miezul în acest verset ;
parcă la ureche-mi sună glasul marelui Profet.
Dacă ai nițică minte și ai temeri de-nțelept,
ia-ți un loc între Acela și Ali, șezând dirept.
Dacă din ce-ți spun păți-vei vre un rău, de vină-s eu.
Iată, -aceasta mi-i credința, și acesta-i drumul meu,
m-am născut întru acestea, și-ntru-acestea voi muri.
Află deci că sunt doar colbul de sub talpa lui Ali,
doar spre el se-nalță gându-mi, și doar ăstfel voi grăi!
Dacă el, Mahmud, din calea spre lumină, s-a întors,
mintea lui atunci nu face nici cât bobul cel de orz.
Când Allah, acolo-n ceruri, întrona-va pe-amândoi,
Mohamed și-Ali, în tronul Judecății de Apoi —
eu, din viață-adeverindu-mi dragostea, o, șah, m-auzi?
aș putea atunci să apăr și o sută de Mahmuzi!
Fi-vor șahi cât fi-va lumea, dar eu șahilor din veac
ce-or purta pe frunți coroană, lor, strigarea mea le-o fac:
eu, rapsodul de pe vremuri, FirdoUsi de la Tus,
printre cei fără prihană, acest hronic nu l-am spus
pentru-a lui Mahmud mărire. Ci acelor doi Profeti,
Mohamed și-Ali, cinstire aducând, precum vedeți,
le-nșirai pe firul minții boabe de mărgăritar,
giuvaeruri de cuvinte șlefuite cum mai rar..
Dacă pruncul FirdoUsi-n lume nu s-ar fi ivit,
lumea ar fi fost de vină că norocu-i n-a-nflorit.
N-ai zvârlit un ochi pe cartea-mi, și-acum, șahule, acum
ascultând clevetitorul mi te-ai și întors din drum.
Jăsnicii ce-mi înjosiră, prin batjocuri, vers cu vers,
Roata stelelor învîrtă-i tot pe jos prin Univers!
Scris-am cronica persană-a șahilor din alte vremi
în cuvinte-nestemate încrustate-n diadem.
Când aproape-și rotunjise plinul anii mei optzeci,
visul de-o întreagă viață mi s-a spulberat pe veci!
Ani și ani, pe-această lume trecătoare, am tot scris,
o comoară vrând să capăt, precum șahul mi-a fost zis.
Prin șaizeci de mii ori două stihuri limpezi —
povestii despre fel- și-chip și-atâtea sângeroase bătălii,
despre spadă și săgeată, despre arc și despre-arcan,
despre buzdugan și despre paloșul cel năzdrăvan;
despre-armuri-de-cai și zale, despre coifu-mpăunat
despre mare și pustiuri, despre rîuri ce-au secat;
despre lup, despre leoaică, elefant și leopard,
despre vraci, despre balene și balaurii ce ard;
despre Ghul și vicleșugu-i, despre Div, cernitul duh,
de-ale cărui vrăji o lume naltă răcnete-n văzduh;
despre-acei bărbați războinici, despre falnicii viteji
ce cântau când vâlvătaia luptei îi lua-n vîrtej;
despre șahi vestiți în lume : Salm și Tur și-Afrasiab;
șahul Fereidun mintosul; Kei Kobad și șahu-arab
zis Zohhak necredinciosul și nedreptul; Garșasb, Sam,
fiul lui Nariman aprigi pahlivani din neam de neam;
Thamures ce-n lanțuri și pe Div l-a cetluit ;
Manucehr și legendarul și slăvitul șah Geamșid.
Kavus, Kei Khosro, viteazul ce primi coroana-n dar;
falnicul Rostam și mândrul „trup-de-bronz”, Esfandiar ;
și Gudarz cu feciorandrii lui, optzeci de călăreți,
toți pe cîmpul de bătaielei răzbunători de vieți;
șah Lohrasb; Zarir, șoimanul, căpetenia-de-oști;
Goștasb, Gemasb : dintre zodii strălucind îi recunoști,
ca pe Soare și pe Lună; Darai-Darab și Bahman;
și Escandar care-i șahul șahilor, machidonean;
șahul Ardeșir, fecioru-i luptător numit Șapur ;
șah Nușiravan cel Mare ; vânătorul Bahram-Gur ;
Hormozd Piraz și fiu-acestuia numit Kobad ;
și Khosra ce după tată nume de Parviz și-a dat..
Iată, -atâți vestiți „gât-mândru”, „frunte-n cer” și „braț-călit” —
despre fiecare-n parte cîte-o faptă-am pomenit.
Toți pieriseră în veacuri de uitare-ntr-un mormînt,
spusele-mi le înviară chipuri, nume — din pământ!
Precum Isa pe-acești Lazări morți, erou după erou,
i-am adus din nou la viață, nume dându-le din nou!.
Zi și noapte, -n lungă slujbă, ți-am slujit, stăpîne șah,
amintirea să-ți rămînă vie-n lume, veac de veac.
Trainice și mari seraiuri de granit surpa-se-vor
măcinate și de ploaie și de soarele-arzător;
eu durai serai mai trainic din distihuri ce nicicând
nu s-or nărui de ploaie, nici de vântul șuierînd.
Veacuri răsfoi-vor cartea-mi, și-nțelepții, mai vârtos.
Ani, treizeci și cinci, din viață, sărăcia m-a tot ros,
rupt, flămând și frînt de trudă, mi-adăstam răsplata mea.
Vai, de la stăpînul lumii m-așteptam la altceva!
N-aibă parte de zi bună cel ce răul mi-l urzi,
toate spusele-mi de bine, -n rău mi le răstălmăci!
Chipu-n fața-mpărătească mi-l sluți cu dinadins,
și dintr-un aprins jăratic, mă făcu tăciune stins.
De-ai fi fost, Mahmud, un jude, mintea-n cumpănă să ții
drămuind ca pe-o balanță – cronica-mi despre șăhii
n-ascultăi de vorbe goale, și-ai fi zis că eu prin har
și cuvinte măiestrite — lumii i-am adus un dar.
Prin distihuri — Paradisul pogorât-am pre Pământ —
nimeni n-azvârli atâtea mii, semințe de cuvînt.
Mulți nainte-mi semănară vorbe multe să dea spic,
dar deși au fost puzderii, despre ei n-auzi nimic..
Ani, treizeci, pe vechi hârțoage, asudai, an după an,
și în grai parsi trezit-am măreția ta, Iran!
El, stăpînul lumii, dacă n-ar fi neam de-nguste mâini,
m-așeza pe tron, alături, amîndoi să fim stăpâni.
Cum din tată-n fiu nu poartă al coroanei luciu nimb,
nici nu-și poate-aduce-aminte craii cum se poartă-n schimb.
Crai dac-ar fi fost și tatăl lui Mahmud, atunci încăi
însuși era crai, și-n creştet mi-ar fi pus cununi de crai ;
muma craiului, crăiță de-ar fi fost din neam de neam,
astăzi în argint și-n aur pînă la genunchi ședeam.
Dar cum dintr-o viță-aleasă nu se trage cât de cât,
când de-un nume-ales aude, îi și vâră ghiara-n gît.
Palma șahului din „sânge-albastru”, fără de zapis,
strânge nouă peste nouă, trei pe patru (pumn închis).
Ani, treizeci, la epopeea persiană am dat de zor,
o comoară să-mi dea șahul, să n-ajung un cerșetor,
și-ntre frunțile înalte, fruntea să-mi ating de-o stea!
Drept comoara ce de-o viață truda mea o adăsta,
șahul îmi zvârli doar prețul unei cupe de fogha,
din comoara-i, doar de-o bere, asta mi-i răsplata,
vai, și de-aceea-n drum o bere, doar o bere, -atît luai.
O para chioară nu face șahul fără de obraz,
șah ce n-are nici credință, n-are lege, și nici haz!
Dintr-o sclavă n-o să-ți iasă făt de lume lăudat,
chiar de-o fi s-ajungă tat-său cap de șah încoronat.
Capetele celor josnici, ca pe colbul de pe drum,
dacă-l salți, și tragi nădejde de la el, e ca și cum
după capătul frînghiei ce-ai scăpat-o, -alergi, hapsân,
ca și cum pe sub cămașă șarpele-ncălzești la sân.
Chiar când vei sădi-n grădina raiului vreun puiet,
care din pămînt își soarbe mustul lui de-amar oțet
poți să-i torni, în loc de apă, miere dulce și nectar
din pârâul Chold puiandrul leagă rod cu must amar.
Când, ușure, -atingi, în treacăt, chihlimbarul lucitor,
duci o undă de mireasmă pe veșmântu-aromitor;
dar pe-un cărbunar, în treacăt, chiar și dacă-abia-l atingi,
haină se-nnegrește de mangal și de funingi.
Nu te mire că-nrăitul din născare-ți face rău;
nu-ncerca să-i jumuli nopții fulgii beznelor din hău.
Pe născuții-n mârșăvie, când te sprijini, te înșeli;
un harap nu se albește nici c-o mare de-l tot speli.
De la cel din rea sămință binele de-aștepți, gemând,
e ca și când, singur, ochii, ți-i îmbulgări cu pămînt.
Dacă el, stăpînul lumii, de mărire-ar fi fost demn,
ar fi preamărit știința prin al cărții mele-ndemn;
și-ascultând atâtea stihuri răsunându-i în urechi,
despre șahi, cum se purtară, și străbuni, și datini vechi —
mi-ar fi-ntâmpinat dorința, dulce surâzând, blajin,
și pe truda mea de-o viață n-azvîrlea atât venin.
Iată de ce-am scris aceste stihuri grele la auz:
șahul meu să ia aminte, și să afle-acum, mofluz,
ce puternic e cuvântul cu tăișuri și-ascuțimi,
și s-asculte de moșneagul ce-i dă sfaturi din vechimi,
și să nu mai urgisească vrun rapsod cu-obrajii trași,
și cinstindu-se pe sine, -i va cinsti pe-inaintași;
căci, rănită când e lira, își revarsă în șuvoi
vii batjocuri ce-or rămîne până-n Ziua de Apoi!..
.. Gem și lacrimi vărs la tronul lui Allah Cel-prea-Mărit,
pulberi presărând pe capu-mi, strig din pulberi, umilit :
„Doamne, pârjolește-i duhu-n focul vecinicei văpăi,
și învăluie-n lumină robul tău pe drepte căi!..”

Flavyo - Irak

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Strofa I:
În Irak până și cărucioarele de copii au șenile
Din cauza minților senile
Ce luptă împotriva unor oameni ce se roagă de trei ori pe zi în case umile
Nu fură șase zile
Pe săptămână, și în a șaptea se destrabală-n vile
Cu piscine…
Sunt oameni simpli, ca și noi
Ce luptă pentru propria familie
Nu o să ajungă eroi
După moarte
Decorați de un gunoi,
Poreclit președinte
Se comit mari erori
Când mass-media vă intoxică cu terori
Ce nu-s deloc reale
Ca atentatele din Spania și New-York
Plănuite din interior
Pentru ca anumite state să aibă acces la resursele lor naturale
Unde-i Bin Laden oare
Când NASA are
Sateliti spion, ce pot număra și varicele de pe picioarele târftei tale?
Ați trimis zeci de mii de soldați
Să capturați
O fantomă… Când încetați
Să terorizați
Afgani de rând și irakieni civilizați?
Mulți dintre ei au mai multe studii decât la noi unii magistrați…
I-ați forțat să fugă din țară… În petrol sper să vă-nnecați!

Refren X2:
Nu ridicați mâinile în aer când câștigați războiul
Puneți-vă mâinile în cap când se termină petrolul!
Bucurați-vă de pace, nu de bombe și de tancuri
Sau de sănătate, nu de gloanțe și de teancuri!

Strofa II:
E greu să prezinți lucruri adevărate
Când singurele dovezi sunt camuflate
De sfera politică ce manipulează-ntreaga societate
Prin corporații, mass-media, atent controlate…
Tot ce se prezintă la TV și în ziare tu consideri realitate?
Ia deschide ochii, frate
Și imaginează-ți că patronii respectivelor trusturi de presă au contracte
De miliarde
Pentru a inocula omului de rând date eronate
Ca ei să-și poată face treaba în spate
Și să tragă sforile în partidele în care dețin funcții importante!
Orientul Mijlociu e inamicul ce nu se supune legilor deja aplicate
Celorlalte…
Vaticanul n-are influență acolo unde Islamul e religia obligatorie
Iar Coranul, cartea sfântă ce a alinat suferințele musulmanilor în istorie
Privind un desert gol de la un trecut plin de glorie…
Le poți lua petrolul, viața și ce mai vrei
Însă credința adevărată
Dragostea de familie și de țară
Niciodată nu poți să le-o iei!
Ei nu-s ca noi
Nu-și vând țara înainte de război!

Refren X2

Strofa III:
Musulmanii sunt amenințați cu țeava, nu cu patul pustii
Cum credeți că vor crește pustii…
…lor ce acum stau terorizați, închiși
În propria casă, ca un deținut în fundul cuștii?
Nu mai zi că nu știi!
Nu vrei să știi
Nu poți să știi
Sau să simți ce au simțit
Mamele lor, când au pierdut unul sau mai mulți copii
Pentru un război inutil…
Al-Jazeera transmite ce voi cenzurați pe CNN
Mesajele criptate pot fi postate pe internet
De oricine… Voi chiar credeți că sunt de la Osama Bin Laden?
Fac abuz de exprimare liberă
Nu o să mă opresc nici dacă FBI-ul îmi bate dimineața, la ușă!
O să continui să spun ce gândesc!
Ma doare-n pla de voi,
căci trăiesc în acest gunoi
Condus de oameni lași, nu de eroi,
Ce trimit băieți de 20 de ani să moară în război!
Îi lingem în cur p-ăia puternici, că-s plini de euroi
Mânjiți Dacia, Țara Românească și România cu noroi!
Un drapel pătat cu sânge…
Strămoșii noștrii ar plânge
Și ar blestema progeniturile de peste veacuri…
Lăsați armata în țară! În Irak nu e războiul nostru
Bucurați-vă de pace, nu de bombe și de tancuri!

Refren X4

Alexandru Macedonski - Akşam Dualar

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

În Kars, sub cer cu fund de aur,
Pe când e soarele-n apus,
Încolăcit ca un balaur
Pe după deal aproape dus;
S-arată-n galbenul ce scade,
Topindu-şi faţa în azur,
O minaretă cu arcade
Ce predomneşte împrejur.
O vezi cu alba-i siluetă,
Ca o fantasmă sub iaşmac,
Ce-ascunde forma ei cochetă
Şi nişte ochi ce nu mai tac.
În micul ei pridvor de scânduri
Apar doi hogi în relief,
Din care unul stă pe gânduri,
Privind în zarea de sidef.
Celalt purtând pe cap turbanul
Ţesut din verde ibrişim,
Psalmodiază Alcoranul:
Alah abkar! Alah kerim!

Vita De Vie - Iamma

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Valuri de nisip
Și nori grei de praf
Omul este mic
Dar mare e Allah
Doar într-un minut
Și s-a întâmplat
Știu că am văzut și mi s-a arătat
Ceea ce-am văzut
Da.. scrie în Coran
Colo-n depărtări
E fata lui Morgan
Dune de nisip
Și tone de praf
Omul este mic
Dar mare e Allah.

Refren: Iamma iamma ia mai stai un pic
Iamma iamma i-am mai spus o dată!

Dacă ai văzut prea multe spații verzi
Nu ești în deșert dar trebuie să crezi
Ce vă spun acum da! scrie și-n Coran
Că noi suntem mici dar mare e Allah!

Refren:

Bancuri - Suporteri pe Tărâm Musulman

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Un dinamovist, un rapidist și un stelist se duc pe tărâm musulman beți morți. Acolo, cum alcoolul e interzis, îi arestează conducătorul p**a mea ce e acolo și îi pune pe gardieni să le dea câte 15 bice. Dar cum era sărbătoare, le-a mai lăsat câte o dorință.
Dinamovistul: – Mie pune-mi o pernă pe spate. (la 7 bice perna s-a dus).
Rapidistul: – Mie pune-mi 2 perne pe spate. (la 10 bice pernele s-au dus).
Stelistul: – Mie da-mi 100 de bice.
Conducătorul: – Wow, ți-ai mărit pedeapsa. Pentru asta mai ai dreptul să-ți pui o dorință.
Stelistul: – Pune-l în p**a mea pe dinamovist pe spatele meu!