Ipocrizie socială – Versuri.pro

Carlos Drummond De Andrade - Societatea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Omul i-a spus prietenului său:
– Voi veni în curând la tine acasă
iar eu îmi voi lua soția.
Prietenul a decorat casa
și când a sosit bărbatul cu soția sa,
a lansat o duzină de rachete.
Omul a mâncat și a băut.
Femeia a băut și a cântat.
Cei doi au dansat.
Prietenul a fost foarte mulțumit.
Când a venit timpul să plece,
i-a spus prietenul bărbatului:
– Voi veni la tine acasă în curând.
Și a dat mâna cu amândoi.
Pe drum, bărbatul bombăni:
– Ei bine, asta lipsea.
Iar femeia adaugă: – Ce idiot.
– Casa este un cuib de purici.
– Ai reparat friptura arsă?
Pianul a fost rău și mâncarea puțin.
Și în fiecare joi
se întorc la casa prietenului lor
care nu a reușit încă să întoarcă vizita.

Cincinat Pavelescu - Muzică de Cameră

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Într-un salon e ora zece seara.
Suspină ghetele de lac.
Văd sânuri albe, mâini ca ceara,
Rochi decoltate, domni în frac.
Tăcere! Ora este gravă,
Căci într-un colț a răsunat
Un pian pe care stă o tavă,
Și trei viori s-au acordat.
Arcușul a-nceput domol,
Atacă forte un andante
Dintr-o sonată-n mi bemol
De Beethoven ori Mercadante.
Un bravo! stăruie mereu;
Îl scoate sincer o duducă
Ce-și poartă-al sânilor trofeu
Spre domnul matur, cu perucă.
Unii timizi abia suspină;
Din nădușeala unui chel
Minune! crește o verbină
Pe-o coardă de violoncel.
O văduvă în demi-doliu,
Nu suferă violoncelul,
Și, ghemuită p-un fotoliu,
E tristă c-a pierdut cățelul.
Când contrabasul mizerabil
Trimite-n sală câte-un la,
S-aude-ncet un Admirabil!
Rostit c-un glas de mahala.
„Cum ți se pare, scumpă doamnă?”
Întreabă grav, adânc și rar
Un domn în păr cu flori de toamnă
Și cinci proteste-n buzunar.
„Îți place muzica, maestre?”
Unui poet îi zice trist,
Privind distrată spre ferestre,
O virgină genre artist.
Maestrul dă din cap și cască.
Acest răspuns e lapidar.
Biata virgină-și ia o mască,
Căscând și ea, însă mai rar.
Cu toții sunt cuprinși de splinul
Ce te apucă pe vapoare,
Dar toți, gentili, îndură chinul
Cu zâmbete admiratoare.
Unul se scarpină la ceafă,
Altul stă țeapăn ca un graf;
Plutește-un zâmbet de caiafă
Pe buze rase cu perdaf.
Și toți voiesc să aibă aer
C-au simțul muzicii ș-o gustă,
Iar notele, ca dintr-un caier,
Se torc mereu în sala-ngustă.
Când plâng subtilele gavote,
Majoritatea-nghite sabur;
Și sorb, sărmanii, mii de note
Pe lângă baia cea de abur.
Un domn cu cioc și cap de faun
D-un bacfiș s-a apropiat,
Un altul sforăie p-un scaun;
Se crede, poate, la Senat.
„Ah! muzica e infinitul!”
Îngână un boier cărunt;
Deși e surd, nenorocitul,
Discută numai contrapunct.
O profesoară dă un ach!
Ș-apoi șoptește unui macher,
Când se sfârșea ceva de Bach:
„Sublim mai e și Flehtenmacher!”.
Văzând că meșterul Dinicu
Combate ca un tun francez
Numai p-o coardă, domnu Nicu
Ș-a luat un cap de amorez.
Și lâng-o doamnă serioasă
S-a așezat c-un evantail;
Privirea lui libidinoasă
O ia en gros și en detail.
Sonata însă infinită
Întinde coada-i de balaur;
În aer tremură, palpită
Sclipiri de lună și de aur.
Apoi se stinge. Musafirii
Se-nghesuiesc înspre bufet.
Se smulg din piepturi trandafirii
Și spre maestru se trimet.
O doamnă-i prinsă de suspine.
„Ce zici, Dinicu? Ce deliciu!”
Și când te uiți la el mai bine,
Aduce chiar cu bietul Liciu!.
Într-un salon e ora unu.
Muțit-au ghetele de lac.
Plutește-n aer doar tutunul
Și coada ultimului frac.

Jager - Piesa Ascunsă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Țin să subliniez de la bun început că piesa asta nu își are rostul
Că e o pierdere de timp să cobor la nivelul vostru
Da’ hai să fac puțin pe prostu’
Și să mă prind cu voi în joc:
Să zicem că ai 27 de ani, 28
Trăiești cu ai tăi în două camere, la bloc
Ma-ta a încercat să-ți facă loc
Pe la diverse job-uri, n-a avut noroc
Ai terminat un liceu de c***t
Sau cel mult facultatea la privat
Nu te-ai stresat
Prea mult, că n-ai lucrat
Până acum pe nicăieri
Până mai ieri
Ți-au dat ai tăi (?) bani de țigări și beri
Adică ești șomer
Nu faci nimic să schimbi asta, nu ai venituri, nu ai nici averi…
Deci ție statu’ nu îți ia prin taxe și impozite practic nici o lovea
Și-atunci hai să vedem cum p**a mea poți tu să fii anti-sistem
Cum p**a mea te fură pe tine parlamentarii, prietene
Când singura ta grijă e
Să-ți lase ma-ta dimineața în bucătărie
Vreo 30 de lei de pâine
Care, culmea, înseamnă fix o jumătate de G…
Și hai să mergem mai departe cu imaginația puțin:.
Să presupunem că mămica, care te întreține,
Deține un magazin
În care, într-o seară, intră un vecin
Cumpără o pungă de semințe de un leu
Pe care ma-ta n-o bate pe casa de marcat, fiindcă implică un procedeu greu…
Mare c***t, aș zice eu
E chestie de logică!
A fraudat și ea statu’ c-o sumă modică…
Însă a doua zi, problema asta economică s-a complicat
C-a fost sesizată de-un angajat al FISC-ului venit inopinat
Și situația ar fi escaladat
Cu siguranță, dacă
Ma-ta nu i-ar fi dat ceva să tacă….
Astea fiind cele-ntâmplate-n fapt, acum consideri că deții
Informații complexe pe care nu poți să te abții
Să le împarți cu alții,
În special copii care oricum nu înțeleg nimic și-apreciază doar prostii…
Dar fiindcă ar fi de c***t
Dac-ai fi relatat
Exact ce s-a-ntâmplat
Ai ambala povestea mai frumos
Ai făcut piesa despre ea, i-ai dat și-un titlu super-pompos
Ai transformat magazinul’ lu’ ma-ta-n corporații mondiale
Pe omu’ de la FISC, un funcționar mort de foame
L-ai făcut un parlamentar european…
Societăți secrete
Și alte chestii de pe la TV
Și-acum toți te respectă, c***e! “Vai, cât de real ești tu!
Ce revelație ai avut!
Cum îi înveți pe restu’ să vadă cu ochiu’ minții
Să rupă lesa-n care i-a crescut societatea și părinții…”
Mai taci în p**a mea, nu mai minți!
Ce p**a mea știi tu concret despre noțiunea de șpagă?
Știi vreun traseu predefinit pe care trebuie să meargă?
Habar n-ai cu adevărat
Cum se fură bani de la stat!
Dac-ar fi să mă pun la mintea ta, ți-aș da scoru’ exact
Da-i jobu’ meu, din el trăiesc, în timp ce rap nu fac decât din pasiune
Nu le amestec, doar să am subiecte cu care să te uimesc pe tine…
Dar și dacă aș renunța să mai fac piese d-astea critice
Și m-aș apuca de cântat d-astea socio-politice
În rap-ul românesc ar fi șomeră multă lume
Fiindcă, bulangiilor, în plus, față de voi, eu știu și sume
Știu și nume!

Stres feat Sami G & Dj Wicked - Când Nimeni Nu Te Vede

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Stres:
Chika-laka-chiki-cha
Așa-i viața-n mahala
Unii ascultă “Jump Around”
Alții ascultă-o geampara
Așa sunt toți frații mei, unu-asa și unu-asa
Până să vorbim de gusturi, tre’ să avem ce mânca!
Au stat țigani la masa mea, care-au fost mai frați ca românii
Toți avem același sânge, doar că-l au mai rece unii
Alții au sânge-n c****, așa cum au avut străbunii
Alții au la gură, fiindcă și-au mușcat stăpânii…
Nu s-au mai putut stăpâni
Și-au arătat cine sunt
Aveau două fețe, cum au banii pe care se vând!
Nu mai pune etichete, nu mai judeca tu strâmb
Care-i alb și care-i negru! Bine că-s de pe Pământ…
Mai nou poa’ să fie de pe-alte planete
Ăla cum e? Bun sau rău? Dac-are culoarea verde…
Degeaba ai costum, dacă-nauntru ești boschete
Contează cum ești, atunci când nimeni nu te vede!.

Refren X2 (Stres):
Când nimeni nu te vede
Când nimeni nu te vede
Cine ești atunci, ăla ești defapt tu, cumetre!
Ne mănâncă leii, în timp ce ne certăm pe zebre
Dacă-s negre cu dungi albe,
Sau sunt albe cu dungi negre….

Sami G:
Asta are, asta n-are
Zi, care-i câștigătoare?
Albă-neagră la persoane
Spui aceeași întrebare:
Știu un roman de-l tineam după mine, îi dădeam din tort
Dar defapt era o p****, că îl voia pe tot!
Știu un țigan de m-ajuta mereu, și-mi zâmbea în față
C-o mână-mi dădea ceva, iar cealaltă era hoată!
L-ați văzut cumva pe Zdreanța
Dar cu față de faianță?
Până-nvață că nu arzi un frate niciodată-n viață!
Românii, țiganii… Indiferent de rasă
Nu judeca, n-ai de-un’ să știi cu cine stai la masă!
Săracii, bogații… Astea sunt doar coperte
Contează cine ești, atunci când nimeni nu te vede!.

Refren X2

Mihai Eminescu - O, Adevăr Sublime

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

O, adevăr sublime – o, tinichea și paie!
O, poezie mândră – o, buiguit nerod!
Istorie spirată – minciună și bătaie,
Amor ceresc și dulce – a mucoșilor plod.
O, om, oglind-a lumei cu capul șui și sec,
Cu creierul ca ceața, cu coaste de berbec,
Stăpân pe-a ta gândire – cum ești p-instinct stăpân –
Se vede când femeia golește al ei sân.
Când poala și-o ardică, de pulpa-i vezi, stăpâne,
Tu nu surâzi cu râsul cel lacom și murdar,
Tu nu ești ca un taur și nu ești ca un câne,
Ce umil dă din coadă cățelei lui cu har.
Nu ești gelos – ferit-a.. cucoșii doar și vierii
Au numai obiceiul de-a se lupta-n duel.
Tu nu ai patimi scumpe și lacrima muierii
Nu mișcă al tău suflet, nu-ntunecă defel.
Ești bun cu ai tăi semeni, nu c-alte animale.
Tu îi iubești atâta încât îi strângi de gât..
Și-i faci s-admire geniul – sunarea unei oale –
Și limba ta de flăcări și plină de urât.
Istoria omenirei cu regi de poezie,
Cu regii de războaie e ca și un poem;
Dar totuși rog divina ca depărcior rămâie
De corpul meu nevrednic – nu-mi vine la cherem.
Cugetători ai lumei! o, împuțiți eterul
Cu sisteme înalte, puneți-l în săltar.
O ladă este lumea cu vechi buclucuri – ceriul
De stele și comedii vă este un hămbar.
Preoți cu crucea-n frunte, visternici de mistere,
Voi sunteți sarea lumei, formați inima ei.
E rău numai că ziua stați pe mâncat și bere
Și sara pe minciune și noaptea pe femei.
O, drăngăniți pe gânduri voi, muzici; voi, sculptor,
Îmi pipăiți cu mâna un corp tremurător;
Și, voi, artiști dramatici, strâmbați-vă la lună,
Pictori, eternitatea v-așteaptă c-o cunună.
Tu, timp, nu poți cununa în degete s-o sfermi,
Căci zugrăvir-atâta de bine saci de viermi.
O, regi, ce puși pe tronuri de Dumnezeu sunteți,
Să plătiți balerine și țiitori s-aveți,.
O, diplomați cu graiul politicos și sec,
Lumea cea pingelită o duceți de urechi.
Îmi place axiomul cel tacit, ființi spurcate:
Popoarele există spre a fi înșelate.
©Mihail Eminovici (Eminescu)

Eugenio Montale - Nixon la Roma

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

În număr foarte mic, bine cernuți
dar și expuși la pietre și insulte
suntem invitați la banchet
pentru iubitul Oaspe. Cu cravată
neagră, nu-n frac și decorații. Nu slujește
să periem eșarfe și nimicuri. Vom fi puțini aleși
sub flash-uri, menționați cu toții-n ziare
de după-amiază, de nimeni citite.
Vom avea Cuirasieri, un purpurat,
foste Excelențe, maximii garanți
ai Constituției,
consommé cu Sherry, saumon, sparanghel
de luat cu cleștii, și Roederer brut,
discursuri, interpreți, orchestra
ce va cânta Rapsodia albastră
și la sfârșit Jommelli, Boccherini.
Bucătarul a fost luat prin concurs
și pentru el noi suntem poate la Epifania
unui Nou Curs.
Oaspetele vine; unii
neagă că ar fi fost înlocuit.
Invitații nu mai par aceiași.
Poate banchetul se va amâna.
Însă la toast ne ridicăm și luăm paharele
și ne privim în ochi. Dacă briganzii
lui Offenbach nu-s așezați în locul nostru
totul este normal. O spune un director

Iris - Domnul X

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Azi îți propui să ieși devreme, în oraș,
Chiar de nu vrei să vezi cum lumea gustă praf,
La patru ace și joben te-ai îmbrăcat,
Aristocratul e mereu invidiat!
La doamne faci cu ochiul, da, le-ai terminat,
Pe domni tu îi saluți cu zâmbetul crăpat
Și vine seara, iar plimbarea ia sfârșit,
Dorințele se-aprind, dar tu ai obosit.
Ei, domnul meu, ai văzut, viața nu-i o glumă!
Ochi pentru ochi, e o lege tot mereu,
Ei, domnul meu, ai aflat, totu-i o minciună!
Te urmăresc și mă mir că sunt tot eu!
Și dac-ar fi să uit
De unde am plecat,
Nu pot ca să renunț,
Plimbarea-ncepe iar!
Ei, hei, hei, domnul meu!
Ei, hei, hei, sunt chiar eu!
Ei, hei, hei, domnul meu!
Ei, hei, hei, sunt chiar eu!

Ameceala - Circul Vieții

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Bine ați venit la acest carnaval verbal
Azi vă prezint ceva extraordinar, senzațional
Originar, original, absolut fenomenal
N-o luați personal, luați-o doar oral
Și dacă suferiți cu inima sau de ceva mental
Sunteți instabili emoțional sau pe orice plan
Suferiți de boala cocalarului convențional
Te rog oprește melodia, continuă să fii banal
Poze în oglindă. un fel de Barbie, Jackie Chan
Dar gata cu acest mesaj informațional, subliminal
Începe spectacolul, avem actrițe și actori
Se deghizează de obicei numai în scamatori
În hulitori sau prădători feroce de valori
Se dau mari cunoscători când sunt goi interior
Dar tot ce trebuie să faci este doar să îi ignori
Să explodeze de gelozie ca niște pocnitori.

Refren:
Viața asta a ajuns un circ, un carnaval
Dacă omul nu poartă mască, este un animal
Poți fi prădător sau pradă! Ce vrei să alegi?
Mori sau trăiești? Ii fuți sau îi belești?
Poți fi un pește între rechinii din ocean,
Sau regele animalelor teritoriului african
Încă un cameleon camuflat în amazon
Sau poate încă un bufon fără buton de off, doar on.

Și acum vă prezint temuții noștri îmblânzitori
Îi vedeți prin baruri dându-le femeilor fiori
Sau un suc, dovedindu-se niște cerșetori
Nu prea îmblânzesc felinele dar tot îi adori
Dar ca femeie vrei doar să îi omori, să-I dobori
Să îi cobori 2 m sub pământ fără să fie martori
Trecând la magicieni, ăștia-s fermecători
Vorbind de lege sunt manipulatori optici majori
Hocus-Pocus au dispărut comori, sunt batjocoritori
Dictatorii intră-n politică, devin conducători
Foști feciori încinsi de cingători, devin impostori
Agățători de valori, promițători, doritori, consumatori
Odihniții mental se dau mari cugetători
Abra-Ca-Dabra își fac rost de tapi ispășitori
Cei mai înșelători, îl fac pe Houdini să para junior
Chiar și cel mai mare hoț pe lângă ei, e un amator.

Și acum vă prezint animalele noastre iubite
Momentan sunt cam aiurite, sunt cam amețite
Le-am învățat bunele maniere, au avut reacții subite
Sunt alergice, stați calmi, merită chinuite
Hienele sunt femeile care te transforma-n pradă,
Perversele, o să râdă-n hohote când o să te ardă,
Vulturii sunt prietenii falși, nu mint, știți că există
Ei sunt cei care se hrănesc din viața voastră tristă
Girafele sunt fufele alea rujate, cocoțate pe tocuri,
Sunt cele din vile scumpe, nu cele de la blocuri
Zebra e prostul mult prea ușor de recunoscut,
Oricât s-ar da de deștept e cel mai ușor de doborât
Gheparzii sunt lașii ăia care au o gură prea mare
Dar când vrei să îi bați, ca ei, nimeni nu aleargă mai tare
Ne bucurăm că ați avut răbdare la această comunicare
Circul vieții ia amploare, veniți la următoarea-nfățișare.