ioniana

Chiar dacă statuile lor le-am distrus,chiar dacă din temple i-am alungat,ei, zeii, totuși n-au murit.O, pământ al Ioniei, ei tot pe tine te-ndrăgesc,de tine sufletul lor își amintește.Iar când deasupra ta răsar zorii de august,un fior din viața lor străbate până-n zareși, uneori, o formă diafană de efeb,incertă, imaterială,peste colinele tale plutește în văzduh.