Ionașcu

Stelele de aur prin eter luceau.Turcii şi moldavii printre flori dormeau.Ionaşcu trece noaptea în veghere;Îşi adapă dulce sufletu-n durere,Apoi zice-n sine: „Slabe muritor!Nu-i destul că soarta te-a supus la dor,Pentru ce chiar însuţi îţi urzeşti în lumeAltă suferinţă care te supune?Viaţa şi mărirea, fericiri lumeşti,Vine-o zi în care tu le părăseşti,Iar a ta ţărână viermilor … Citește mai mult