Munții-s tociți. Și caprele-s tocite.
Și-un soare cârn și norii beți și ciungi.
Și șerpi scârbiți de pieile lor lungi
frecând morminte ca tacâmuri scite.

Yorik e viu și prințiara hârca
o va jongla-n culise făcând fente.
Oh, bieți catâri ai unor sentimente
pe care ni le-au pus părinții-n cârcă.

Mai rumegăm tărițele candorii
dar brusc relațiile se brânzesc
și-aud distinct în râsul meu mânzesc
râsul tatălui meu ca pliscul ciorii.