https://versuri.pro Versuri corectate și explicate Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 ro-RO hourly 1 https://wordpress.org/?v=6.9 https://versuri.pro/wp-content/uploads/2026/01/cropped-favicon-32x32.png https://versuri.pro 32 32 https://versuri.pro/cassian-maria-spiridon-intunericul https://versuri.pro/cassian-maria-spiridon-intunericul#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=78203 →]]> E o cădere
precum a fructelor
când vine vremea
și își părăsesc locul de pe ram.
Se rupe pețiolul gândului
anii sună
rostogoliți prin tranșee
alte așteptări cad pe gânduri
cum grindina ce cheamă anotimpul.
E seara cotropită de taine
ce vin și nu mai pleacă
vin întunecând iubirea.
Un vuiet puternic
tulbură întinderea
ne urmează
coboară de pe cer
la apus
Pelicanul
la locul unde
uriași nuferi galbeni
se-mpreună

]]> https://versuri.pro/cassian-maria-spiridon-intunericul/feed 0 https://versuri.pro/rafael-alberti-intoarcerea-unei-aprige-obsesii https://versuri.pro/rafael-alberti-intoarcerea-unei-aprige-obsesii#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=44386 →]]> Cine ar spune că ești un tâlhar, un bandit,
o mână în noapte la un colț de stradă pândind
delictul sângelui? Cine ar spune că atâta
dispreț, atâta obscură bătălie,
atâția ani prea lungi de așteptare, de rugăminți,
anticamere de mincinoase promisiuni, coridoare,
boxe de acuzați în fața unor inși galbeni
de-atâtea întrebări răsucite,
aveau să dea veșnic același asalt
aceleiași stări de nemișcare ce te chinuie
și te sleiește de puteri?.
Și iată, tu îți vezi de drum mai departe,
așa cum fac vitejiile vremii,
așa cum tu însuți,
smugându-ți inima din rădăcini, ai plecat,
plin de pământ rănit, ai plecat
din pământul și marea care te-au legănat,
care ți-au hrănit apoi
firava și înfrigurata adolescență,
lunga ta tinerețe pe care ți-o închipuiai cândva
fără sfârșit, urcușul tău
spre vârsta matură a omului.
Și iată, da, tu aștepți mai departe
ca nu știu ce posac, cine știe ce oameni
întunecați, fără nume,
să-ți dea porunci, să facă ce vor cu viața ta limpede,
cu vântul cel liber ce suflă din pieptul tău
și dă putere cuvântului ferm al operei tale.
Ah, să nu poți deodată să risipești atâta noapte,
atâția ani masivi de teroare și, sfărmându-i,
să poți prinde, în fine,
interzisa lumină
care știi că există,
și știind că există,
de-a dreptul cântând poți să mergi către moarte!

]]> https://versuri.pro/rafael-alberti-intoarcerea-unei-aprige-obsesii/feed 0