intunecata

Lângă icoana-ntunecată,În liniștea de nepătruns,Ne amintea lumina naltăDe-al Soției blând surâs.Tăceam, pătrunși de-nfiorare,Lângă altar, cu-același gând,Sclipirea bolților în soareÎntr-un târziu înțelegând.Și poleiala din vechime,La sărbătoarea mea, de sus,Îmi trimitea pe Nu-știu-Cine,Cu-al Soției blând surâs.18 ianuarie 1902. Catedrala Isaakievsk.Volumul ”Versuri despre Preafrumoasa Doamnă”