Intruziune – Versuri.pro

Petre Stoica - Credeam Că Se Poate Bea O Cafea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Cum au intrat în casă?
Stau așezați pe canapea
Cu bâte strânse între genunchi
Ascultă muzică rap și sparg
Semințe de floarea-soarelui.
Cum ați intrat în casă?
Și cine sunteți? Întreb
Își ridică privirile, mă cântăresc sfidător
Ah, spune unul, credeam că aici
Se poate bea o cafea caldă
Venim de la o manifestație pacifistă
Vă rugăm să ne iertați, vă știam
Prelat sau ceva asemănător.
Mă îndrept spre telefon.
Nu chemați pompierii, sar cu toții în cor
Credeam că aici se poate bea o cafea caldă
Și iată am dat peste un bătrân agresiv

Loredana - Cine Te Crezi

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Superficial mi-ai apărut la început
Fără să vreau alături mi-ai rămas,
Cine ești tu, cine ești tu?
N-ai înțeles, tăcerea mea te respingea
Nu știu de ce atâta vreme ai insistat
Dar într-o zi răbdarea ta m-a înduioșat
Fără să vreau în viață mi-ai intrat.

Refren (x2) :
Cine te crezi, n-ai nici un drept
Să intri în viața mea și să-mi furi inima
Cine te crezi, n-ai nici un drept
De toate astea ești vinovat.
Cine te crezi, n-ai nici un drept
Să intri în viața mea și să-mi furi inima
Cine te crezi, n-ai nici un drept
De toate astea tu ești cel vinovat.
Cine te crezi?

Virgil Teodorescu - Uneori Casele

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Uneori casele se înmulțesc prin sciziparitate
luând forme pe care nimeni nu le-ar fi bănuit,
unele semănând cu o pară de foc,
altele cu un condor obosit.
Pe când cei doi intruși întinși pe paie
pun la cale cu mijloace proprii
și procedee care aparțin logicei infantile
sau invocației antice
construcții fabuloase.
Pe plaja nesfârșită scapără în zare dinții lupoaicei gata de atac,
turmă de oi lehuze,
micile scoici spânzură de plantele marine
ca niște inele de logodnă.
Turma de oi conține o altă turmă de oi de culoare liliachie,
răsturnate, dar mereu dornice de imașuri verzi,
de imașuri sărate, de imașuri alpine,
cataracte ierboase prăvălite-n ocean,
magnifice soluții ale febrei,
și virusul așteaptă cu nerăbdare clipa
când va intra în intestinul umbros, elastic și placid,
sub candelabrele fraterne, printre oglinzile de cuarț,
meandrele cernite de rumegușul apei,
acolo unde zi și noapte bubuie toba uriașă din piele dublă de maimuță.
Pe când cei doi intruși întinși pe paie
pun la cale cu mijloace proprii teribilul duel al locațiunii,
în urma căruia casele se vor înmulți prin sciziparitate
luând forme pe care nimeni nu le-ar fi bănuit.