Stefan Augustin Doinaş – Pasul Acela

Pasul acela, întraripatul,care nu era pas,neiertătorul, neîntrupatulfără popas,cel ce-n potir de sunet și rouăînflorind adormea,astru-nvăscând în dragoste nouăinima mea –pasul acela, palidul, unde-i?O, fragil, străveziu,zilnic mi-l fură-n cearcănul undeimarea, târziu..