Constanţa Buzea – Intransigența
Singurătate fără voci,Stârv al perechii, vorbitor,Cum șezi cu îngerul la masă,E harul lui să nu-l poți țineDecât cu sufletul în spaimăCă te ucide lin, cu dor,Că în pieirea ta fricoasăNu e nici rău, nu e nici bine.Împresurându-l cu incendii,Ai crede că s-ar sufocaȘi-ar năvăli asupra taCu degetele să te stingă.Ars, îngerul rămâne palidȘi degerat în … Citește mai mult