intoarceri – Versuri.pro

Titos Patrikios - O Altfel de Întoarcere

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Morții nu se mai întorc niciodată,
dar nici cei vii nu se mai întorc,
devin și ei asemeni celor morți.
Câteodată, îi aducem înapoi în amintire
pentru a-i vedea așa cum au fost
atunci când i-am întâlnit ultima oară,
ca să simțim, fie numai pentru o clipă,
tot ce am trăit împreună cu ei,
să ne asigurăm, mai presus de toate,
că nu i-am omorât noi.

Rolando Cardenas - Întoarcere

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Întoarcere
de Rolando Cárdenas.
Cândva ne-om întoarce-n orașul pierdut
ca anotimpurile fiecărui an,
precum înc-o umbră a-nserării,
tot căutând strămoșii
sau râul în ale cărui ape cerul se spărgea.
Va fi în timpul iernii,
pentru-a-nvia mai aprig frigul,
pentru-a vedea din nou
negreala fumului de bărci tăind întinsul,
s-ascult, în nopți,
cum murmură zăpada.
Vom sta la masă, vom sta ca de-obicei
pentru-a gusta din pâinea altor zile.
O pasăre trecând pe lângă geam
ne va purta cu gândul către pinii
prin care se zvârcolește vântul furios.
De asemenea, întreba-vom și despre vechi prieteni,
poate gândind la chipul unor fete.
Și sala de popice vom găsi-o,
acolo unde se-ntâlneau țăranii cei bătrâni.
Ne-or invita să bem și să vorbim
de lucruri pe care nimeni nu le uită.
Vremea nu-i altceva decât o-ntoarcere în altă vreme.
„Ne vom vedea cândva cu toții pe sub pământ.”
Și cineva la primul colț ne-o recunoaște.
Va fi cum aș veni să te salut dintr-un alt timp.

Rafael Alberti - Întoarceri Ale Lui Berthold Brecht

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Tu vii cântând spre mine-acum, în noapte,
Poet-Curaj, o, Galileu!
Vii peste mare, până la pământul
ce de atâta timp mă poartă-n spate,
fără să vreau, departe de ai mei.
La mine-ajungi din acel colţ intim
al casei berlineze în care tu, sfios
şi bun, îmi dăruiseşi, odată, dimineaţa,
învăluindu-ţi inima, inteligenţa
precisă, în lumină-adevărată.
Striga pe stradă spulberatul piept
al vechiului oraş unde rosteai
cuvântul tău constant: zidirea care
deschise-atâtea stele peste poporul tău.
Tu erai viu, arzând, cum eşti acum,
când, mort trăieşti mai mult ca niciodată,
mai drept trăieşti în inima trezită
a patriei, mai drept în amintirea
acelora ce nu ştiu ce e somnul
ca-n lume să răsară noul soare.
Aşa vii azi la mine, vii cu speranţa care
te-a susţinut mereu, şi-n noaptea asta
treci peste mare, treci cu puştile
măicuţei Carrar; veşnic fără vise
ţâşnind de-a pururi umbrele cumplite
şi care fac să curgă sângele
duşman acestor zori, duşman luminii
ce suie peste-ntinderile unde
dă-n floare pâinea dulce-a omului.
Şi fie ca întoarcerea, prezenţa,
exemplul tău, tăişul nestinsei tale raze,
să nu mă părăsească niciodată,
Poet-Curaj, o, Galileu!

Giuseppe Ungaretti - Întoarcere

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Croșetează lucrurile o lungă monotonie de absențe / Ora aceasta e o folie îngălbenită / ... →