Radu Gyr - Întoarcerea Lui Ulise

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

În fruntea mesei stau cu mirt pe tâmple,
dar dorm de mult sub zidurile Troii..
Mesenii beau și cupa mea se umple
-voi beți cu morții și cinstiți strigoii.
Eu am rămas sub zidurile Troii..
Eu am rămas sub zidurile Troii
și cu tovarășii mei morți în fundul mării..
Se rumenesc berbecii grași și boii,
zadarnic, în miresmele frigării.
Eu dorm de mult sub zidurile Troii
ori putrezesc sub alge cu vâslașii;
-întors acasă cum se-ntorc strigoii
acelora ce nu mai vin cu pașii..
Eu am rămas sub zidurile Troii.
Mă pipăiți pe umeri, pe veșminte,
încredințați că am venit ‘napoi;
ci eu sunt numai sute de morminte
în leșul care umblă printre voi.
Îmi povestiți de temple cu pilaștri,
despre noi zei ce-n lipsa mea crescură..
-eu vă bășmesc de morții mei albaștri
rămași sub Troia sau prin mari de zgură,
și moarte, nu cuvinte am pe gură.
În cinstea mea poftiți aezi la cină
ca să mă cânte ca pe toți eroii ;
dar numai umbra mea cu vin închină ;
eu dorm de mult sub zidurile Troii.
Ciocniți la masă numai cu strigoii..
Uleiuri cu miros adânc de floare
sângele Troii de pe trup nu-mi spăla,
că dincolo de orice scăldătoare,
port morții scumpi pe mine tencuială.
Eu am rămas sub zidurile Troii..
Iar când pe sânii dulci al Penelopei
pun fruntea, în afund culcuș fierbinte,
eu sânger încă-n luptă cu ciclopii
sau rătăcesc pe mări cu oseminte.
Cu dornice săruturi ne-ntrerupte
muierea îmi dezmiardă la-ntâmplare
pe piept, pe brațe, rănile din lupte,
crezând că urma lor nu mă mai doare.
Ci eu sunt tot o rană nevăzută
și răni mi-s ochii, crâncenii și goii..
Femeia mea sau morții mă sărută
veniți în pat de sub cenușa Troii?.
Mă pierd, din nou, în valuri cu năierii,
din nou mă bat în scuturi cu strigoii.
Alunec dintre coapsele muierii
și mă-ngrop iar sub zidurile Troii..
Eu am rămas sub zidurile Troii!

Gheorghe Tomozei - Întoarcerea Lui Ulise

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Corabia se-ntoarce. Pânze galbene, sfâșiate,
spânzură de frânghiile putrede,
și cenușa catargelor cade pe punți
o dată cu umbra pescărușilor, arsă.
Bătrânul tremură: genunchii nu-l mai ascultă,
ochii nu mai știu să vadă,
iar venele de sânge îngroșate, informe,
ca niște odgoane ciudate,
îl încolăcesc în tăcere,
deși el țipa cu o voce roasă
sunând din gura despicată de fulgere
ca o rană perpetuă.
Adesea, prova lovește în treacăt
trunchiuri fără cap, ori fără mâini,
și bătrânul râde. Își regăsește dușmanii răpuși,
iar barba i se golește de sânge, ca de nisip o clepsidră.
Apoi tace: în pântecul corabiei
stau rânduite într-o ordine monstruoasă,
acoperite de uleiuri rare,
trupurile oamenilor lui, fără număr,
fără nume, trupuri tinere,
mai moarte decât lemnul mort, decât arama
și piatra.
Țărmul e aproape. Păsări vii,
lunecând peste arborii vii,
îl înconjura pe bătrânul
cu dureroasa-i povară,
dar el nu recunoaște aerul,
descumpănit, e gata să plutească-napoi,
târându-și sângele și morții și vârstele
pe mările fără întoarceri.

Rămâi,
oriunde privești e Ithaca,
în goana ta n-ai fost singur,
pământul s-a târât în urma ta, și pe fiecare
țărm sterp
s-a ivit o Ithaca.
Ia un bulgăre de lut: e Ithaca!
Gustă-l: e Ithaca!
Și ești și tu Ithaca,
spre tine ai călătorit,
ori poate că țărmii ți-i apropiai
iar tu, vâslind, rămâneai nemișcat.
Spală-ți sângele de vechi năluci, corăbierule,
și privește în jur
Te-am căutat mult
până să te aflăm, limpede
întruchipare a cutezării!
Rămâi, e ora împlinirii, rămâi,
chiar dacă pleoapele tale nu mai sunt la fel,
așezările-s altele,
și nici arborii nu mai sunt cum au fost.
Și nici Penelopa

intoarcerea lui ulise – Versuri.pro

Radu Gyr - Întoarcerea Lui Ulise

Gheorghe Tomozei - Întoarcerea Lui Ulise