Rafael Alberti – Întoarcerea Iubirii cu Luna
Lună erai, cu luna; așa te ridicaidin așternutul obosit, atât de mareși sclipitoare-ncât cearceaful adormitcredea c-aprinde singur un soare neștiut.Adânc ne era patul, un nemișcat bazinsuind cu încântare din apa irizată.Pluteau scăldate-n lină lumină undelece le striveai cu brațele de ziduri.Când, în sfârșit, urcai spre-naltele cristalece luna depărtată le străvedea visând.Tu, lună, da, cu luna … Citește mai mult