Rafael Alberti – Întoarcerea Dragostei la Peisajele în Care-a Trăit
Noi credem, dragostea mea, că peisajele-aceleaau stat pierdute în somn, ori au murit laolaltă cu noi,la vârsta și-n ziua în care ne fura sălaș;noi credem că arborii-și pierd memoriași că nopțile trec, dând uităriiceea ce le făcuse frumoase și veșnice, poate.Dar e destul tremurul cel mai ușor al unei frunze,al unei stele brumate care respiră,pentru … Citește mai mult