interviu – Versuri.pro

Daniel Iancu - Albă Ca Zăpada

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Deci… imediat cum s-a terminat povestea…
Deci… stați așa că vă zic acum:
Frumoasă Albă ca Zăpada,
În calitate de Prințesă,
Ne cheamă pentru prima dată
La conferința ei de presă.
Căci lumea-ntreagă vrea să știe
Cum a fost traiul cu piticii
Acolo în sălbăticie,
Fără coafor, fără servicii.

Refren:
– „Hai, fată, zi-ne-ne…”
Strigau cucoanele,
– „Ce se-ntâmpla când se-ntorceau,
Din mină când veneau?
-Ce se-ntâmpla când se-ntorceau,
Din mină când veneau?”

Sunt televiziuni în sală,
Radiouri, ziare berechet,
Și cunoscute-n Capitală,
Reviste pentru cuconet.
Curg întrebările în valuri,
Se cer detalii palpitante…
Ce mai, se caută scandaluri
Și amănunte mai picante.

Refren:
– „Hai, fată, zi, nene…”
Strigau cucoanele,
– „Ce se-ntâmpla când se-ntorceau,
Din mină când veneau?
Ce se-ntâmpla când se-ntorceau,
Hai zi-ne ce-ți făceau!”

Când o-ntrebare îndrăzneață
Pe care-o reproduc aici,
A zis așa: -„Făcut-au față?
…Că erau șapte, dar pitici???”

Răspunsul fetei de zăpadă,
S-a strecurat așa prin șoapte,
Lăsând roșeața să se vadă,
Le-a zis: -„Deci… erau pitici…
Dar erau ȘAPTE!!!”

Deci… nu știu dacă mă-nțelegeți…
Asta-i treaba, adică… erau băieți buni ei așa…
Ce să vă zic acuma… asta e, deci…

Celalalt - C. V.

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

„- Intrați!
– Bună ziua!
– Bună ziua! Ați venit pentru interviu, da?
– Da…
– Luați loc, vă rog… Haideți să ne uităm peste CV… Numele? »
Nu-i important în jungla asta de asfalt
Dar dacă vrei să-mi zici cumva, spune-mi Celălalt…
« Vârsta? »
Nu cred să aibă importanță acum
Sigur voi fi mai bătrân pan’ asculți acest album!
« Domiciliu? »
Păi, hmm… cum să-ți explic?
Stau pe strada cealaltă… Ia vezi, ai nimerit?
« Studii? »
Ca să trec, eu nu dau șpagă
De-aia sunt student la școala vieții în ultima bancă!
« Hobby-uri? »
Îmi place sincer, să merg înainte
Indiferent ce-ar fi, și-mi place să țin minte
Figuri și priviri, înjurături, scuze
Când mă plimb în adidașii mei cu care matur frunze
Și merg așa, prin lume, cu amintiri vechi
Cu gluga mea pe cap, și căștile-n urechi.
« Experiență? »
Am scos «Reforme – Cast», ’06
Acum acest album la care nici eu nu mă așteptasem…
Două clipuri, despre care trebuie să spun
Și o echipă căreia îi mulțumesc oricum!
Și într-adevăr, un concert dat dracu’
Tot în 2006, în Noiembrie, pe 4
Îmi amintesc cu plăcere, într-un părculeț
Căutând un strop de căldură, când simt că-ngheț…
« Despre tine? »
Un gust amar de-aseară
Și iubiri de-o vară
Ha, și multe beri, băute la scară..
Prin țară, ce pot să zic? Câteva show-uri
La care reprezint din aceleași trei tricouri
Și aceiași pantaloni, ori că-i las jos ori că îi suflec…
Deci, cum să-ți zic? Treaba pleacă din suflet!
Am niște părinți obișnuiți cu felu’ meu de-a fi
Uneori știu că-i dezamăgesc, dar știu și că sunt mândri!
Într-un buzunar, am un carnet și-un pix
Care mă ajută să-mi amintesc tot ce-am de zis…
În alt buzunar, am câteva monede
Țigări, chei, brichetă, și poate-un rest de verde
Am un telefon, ca mine, cu probleme de memorie
Care-ți uită numele, când vede în jur cât de gol e…
Unii se-acordă credit, dar noi tot dăm mesaje
Și la fel ca mie, și lui îi place să se descarce!
Asta am declarat ca experiență și am vrut (atât)
În plus pot să zic că nu am nimic de pierdut (nimic)!
Poate am zis puțin, sau poate-am zis prea mult
Oricum, în locu’ tău, aș fi curios s-ascult (yo) ….
« – Când puteți să-ncepeți?
– Acum…
– Acum?
– Da! »

George Topârceanu - Răspunsul Cometei

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Regret că mă-ntrerupi din cale
Cu interviul dumitale.
Dar iată, mă opresc o clipă
Să-ți dau răspunsul meu în pripă.
V-am salutat o dată sfera
Acum vreo zece mii de ani
Când astronomii de pe Terra
Erau de-abia orangutani.
(Flammarion era gorilă
Și bietul Newton diplodoc.
Camil era de-abia Cămilă
Iar Duică nu era de loc!
El de-abia azi când scrie proză
Se află în metamorfoză
Și se transformă tare greu:
Aspiră-acum la cimpanzeu.).
De-atunci, prin negrele stihii,
În noaptea largă și profundă,
Am rătăcit cu zeci de mii
De metri pe secundă,
Și diafană m-am ivit,
Din perioadă-n perioadă,
Ca fulger blond încremenit
Să-mi desfășor spectrala coadă
Pe cerul nopții la zenit
Planetele cu sateliții,
Purtându-și mândre paraziții,
Mi-au dat portretul prin gazete
Și m-au fixat mii de lunete
Dar, gata să-mi găsesc mormântul
În vreun sistem de constelații,
Am revenit zburând prin spații,
Căci nu disprețuiam Pământul.
(De-ați fi în cer ca mine voi
V-ați minuna întotdeauna
Cum globul ăsta de noroi
Se vede luminos ca Luna)
Și-aveam de gând – ca un simbol
De milenară simpatie –
Cu cel din urmă-al meu ocol
Să ne unim prin veșnicie
Într-un fantastic carambol.
Și măritându-i neagra humă
Cu luminosul meu adaos,
Într-un aprins vârtej de spumă
Să ne rostogolim în haos.
Dar când văzui ce porcărie
(Să-mi ierți cuvântul) ați făcut,
Cât sânge-a curs din neghiobie
Pe bietul vostru glob de lut, –
Cu spaimă, la perihelie
Din zborul meu m-am abătut
Și nimbul clar și trena lungă
Ca o eșarfă de lumină,
Mi le-am ferit să nu ajungă
Vreun strop întunecos de tină.
De-atunci, iubitul meu, îmi vine
De supărare și rușine
Să fug cu coada-ntre picioare
Prin spații interplanetare
Și să mă mistui în neant.
Mă duc Adio! Salutare!
Să-mi scrii: Uranus, poste restante.

Petre Stoica - Interviu (I)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

De ce trăiesc în mediul rural?
Vedeți, aici mai există găini autentice.
Mărarul a rămas tot mărar,
iar ciupercile sunt naturale,
ca de altfel și expresiile țăranilor.
Da, întrețin relații excelente, în special
cu pădurarii.
Nu vă asigur.
Sunt de acord să trecem la altele.
Câte premii literare?
Drept să vă spun, nu-mi amintesc prea bine.
Mai importante, cam vreo patru sute.
Desigur, cel al crescătorilor de albine
m-a bucurat cel mai mult.
Primam cum ingenii laude.
Cartea mea de căpătâi?
Trepetnicul.
Dintre fructele exotice, prefer corcodușele.
Nu pot răspunde, scuzați-mă.
Eroare, nu mă aflam în nicio cabină telefonică,
mă aflam la Pago Pago.
Nu pot răspunde, scuzați-mă.
Da, da, sunt absolut convins,
azi nu mai fabrică nimeni arme de exterminare,
evident cu excepția viespilor.
Exact, sunt foarte bogat,
osed câteva creioane tocite și mai multe flacoane cu paciuli.
Rude?
Destule, din păcate rude sărace.
De unde ați aflat?
Bunica mea a murit de mult,
într-adevăr, îi plăceau acadelele.
Ce hobby?
Țintarul, adevărul, praștia cu recul.
Și eu vă mulțumesc.

Bancuri - Angajare la Minister

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Un tip merge la Minister să caute de lucru. Cel care
îi ia interviul îl întreabă:
– „Ai făcut armata?”
– „Da, răspunde omul. Am fost în Afganistan timp de 2 ani”.
– „Bun, asta îți va aduce niște puncte suplimentare”, zice angajatorul.
– „Ai fost rănit sau ceva de genul ăsta?”
– „Da, zice omul, o grenadă a căzut lângă mine și mi-a smuls testiculele”
– „Foarte bine, zice angajatorul. Ești angajat. Vino mâine dimineață pe la 10”.
Omul întreabă surprins:
„Dar dacă programul este de la 8 la 16, de ce trebuie să vin eu de la 10?”
„Păi, zice angajatorul, asta e o slujbă la Minister. Primele două ore stăm degeaba și ne scărpinăm la ouă… n-are rost să vii și tu pentru asta.”