intermezzo – Versuri.pro

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Intermezzo

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Ți-ai uitat pe spătar, in, cămașa-n carouri
Și din izul de pori, răspândit în tricouri.
Mi-ai spus că te întorci clar de lună, de-i plină..
Înspumându-mi iubirea, val.. din marea ta lină.
Ți-ai uitat, din mlădiu, voal pe rochia felină,
Cupa caldă de sân picurând trup de-albină.
Mi-ai promis într-o șoaptă, în fiori clipocindă,
Că revii într-o zi.. și te-aștept strălucindă.
Ți-ai uitat fir lucind din șuvițe de strune,
Gluga-capă, ce chipu-ți ascunde de lume.
Lied suav e-n surdină în timpane, vrăjite
De la numele-ți stea.. de pe bolți descernite.
Ți-ai uitat fin oval, pernei gol, de dor plin,
Șușotind pereți cheamă, vor s-audă „revin”.
Masa întinsă și ternă chipu-ți vrea, să lucească..
Te zăresc, ștrengar zâmbet.. Suntem toți la fereastră….

Stefan Augustin Doinaş - Intermezzo

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Ne iubim ca arborii: cu vântul
și cu păsările din frunziș.
Creanga dragostei își stinge-avântul
când în cer, când pe pământ, pieziș.
Gândul – ce avară bogăție!
Fără-a da nimica nimănui
își împrăștie cu dărnicie
aurul și primăvara lui.
Totul ca o agonie dragă
stăruie în noi și în zenit.
Uneori blestemul se dezleagă
și le știm ușor, ca din citit.
Crește un alt cer undeva-n ape
și tânjim privind adânc în noi.
Frunza care cade-o să dezgroape
forma unor alte frunze noi.
Se așează promoroacă fină,
parcă-ar ninge cu argint, și blând
umbrele tivite cu lumină
umblă-n jurul nostru tremurând.
La hotarul bănuit de vrajă,
între suferință grea și vis,
strânși în brațe stăm înalți de strajă
ca doi îngeri scoși din paradis.
Triști, în anotimpuri mult prea scurte,
ne iubim ca arborii. Și gol,
ca un vânt de toamnă într-o curte,
Gândul, numai el ne dă ocol.

Eugenio Montale - Intermezzo

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Grădinarul
se hrănește cu ciuperci de gunoi
excelente, după spusa lui,
au dispărut aricii,
dulcii, zburliții porculeți
din desișuri,
e-un anotimp intermediar,
printre băltoace treci, iar soarele
culoarea-și schimbă-n tot mai rare raze,
pare că aleargă uneori, că zăbovește
a lene sau că explodează chiar;
și timpul inimii e o părere,
viața s-ar putea coagula
și-ar spune într-o clipă ceea ce
îi trebuia mai mult spre-a se ceda
pe sine unui vicar al său.
Se-ntâmplă așa la toate trecerile
din calendar, și nimeni nu-și dă seama.