Goeteri - Înțelepciune… De Câine

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Într-o vară caldă, stând pe-un mal de maidan,
Gândul dus către dor, suflet prins de alean,
Evadat dintr-un timp și-un oraș de lumini,
Visul tot mă purta spre amintiri despre câini.
Nu din cei ce din trup viață-ți mușcă cu zel,
Ci-nspre blândul prieten, credinciosul cățel
Figurant din legenda copilului țânc
Ce juca altădată rol prin colbul ce plâng.
Și uite așa-n mers tiptil la mirosul de pâine
Apăru, ce visam lângă mine, un câine.
Arătare osoasă, prea lunganul pitic
Întreba din sprâncene; „am să-l bat, sau îi zic
Să mă lase-n contemplu că n-am timp de căței
Și că lumea e plină.. de rău, fără ei?!”
Capul mare la corp, de cioban păzitor
Stă-mprejur cu ochi umed și bun răbdător.
Ori din milă, ori memorie la cei duși în pământ,
Dau o coajă din pâine la bietul flămând.
El se apropie-n frică cu ochii mai vii
Ce-mi dau tremur de suflet la gând de copii.
Ce-i lăsați peste ape așteptând să revin;
Ce nu-i știu ce vor face, poate bine sau chin?..
Și mă las pradă „javrei” cu ochi de uman
Și copil îl iau acasă înspre spusul alean.
Și e mic și e tânăr-bătrân înțeleptul
Ce se gudură știind că-mi acoperă pieptul.
Și miroase, că-i prost, nu cunoaște șampoane;
Mama sa este nimeni, nu i-a dat milioane.
Și uite așa, slab de carne, împlinit doar de bun,
Mă cunoaște ce simt și ce am ca stăpân;
N-am ai spune, cum alții o cer, cum că vreu,
Sau să fac vreo dovadă că totu-i al meu.
Și prieteni, încet.. pe vecie-nspre mâine
Reciproc ne susținem, în lumea.. de câine.
23. 03. 2010

intelepciune de caine – Versuri.pro

Goeteri - Înțelepciune… De Câine