Integrare – Versuri.pro

Simion Felix Martian - Toamna Refugiaților

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Nicicând n-au plâns atâtea frunze triste
Sub cerul unui singur anotimp,
Nicicând scenarii sumbre, alarmiste,
N-au dat atâtea drame-n contratimp.
Au explodat și Sirii și Irakuri
În sutele de mii de umbre vii,
În viețile pitite în rucsacuri,
În filele fierbinți de tragedii.
S-au ghemuit supuse frontiere
În calea uriașului puhoi,
Și două lumi privindu-se-n tăcere
Stau încă rezemate-n „voi” și „noi”.
Confuzia e mare, este ceață,
Și, licărind în beznă, ne-ntrebăm:
Să îi primim cum dragostea ne-nvață
Sau creștinismul să ni-l apărăm?
E mult prea mare semnul de-ntrebare
Și întunericul mult prea vârtos:
Este pericol de islamizare,
Sau șansa de-a-L primi ei pe Christos?
Dă-ne lumina Ta din ceruri, Doamne,
Asupra vieții-acestor desțărați,
Care-au încins cuptoru-acestei toamne:
Ne sunt dușmani sau, totuși, suntem frați?
Noi știm că loc e pentru toți în lume
Și am putea conviețui cu ei,
Dar am dori ca sfântului Tău Nume
Să I se-aducă slavă și-n moschei.

Miller Marcel - Opriti, Vă Rog…

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Opriti, vă rog, dorința ce naște numai ură
Și stăruința aspră ce nu mai are sens,
Și toată fudulia ce-o declarați prin sumă
În ochii plini de lacrimi, de cei ce v-au ales.

Opriti, vă rog, plăcerea, de a vorbi în noapte
Prin felul cum veți fi, cinstiți și buni eroi
Împrăștiind prin țară, simbolurile voastre
Tot promițând să fiți ceva mai buni cu noi.

Opriti, vă rog, vârtejul ce tulbură simțirea
Zicând că integrare, e orizont de flori.
Căutând un mod mai simplu, de-a spulbera mihnirea
Cu nici o claritate, începeți alt război.

Demi Lovato - Albinele

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Sora Bumbas, Sora Bumbas.
Sunt albina cea nouă
Și-mi e greu să mă integrez
Când regina noastră e așa sensibilă
Oricât de amabil ai încerca să fii
Doar la ea se va gândi
Încerc să fiu drăguță
Dar vedeți unde duce
Exact ca într-un film
De-abia să împing.
Sora Bumbas, Sora Bumbas.
Nu sunt o albina cu ifose
O albina mărunțită
NU! Albina mărunțită!
NU! Albina zăpăcită!
Nu! Albina zgomotoasă! Nu!
Alibina sunt eu! DA!

George Călinescu - Eram Bărbatul Care…

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Eram bărbatul care-n singurătăți petrece,
Ca vulturul pleșuv pitit în stânca rece.
Nesuferind câmpia fugeam de cei de jos,
Băteam din aripi iute spre muntele sticlos,
Și peste creste ninse făcând ocoluri rare
Granitul mohorât îl apucam în gheare;
Să scriu pe cer elipse eu mă credeam ales,
Pe sus scoteam un țipăt de nimeni înțeles.
Când coama-mi străluci la tâmple sideral,
Mă coborâi în vale ca un Virgil pe cal
Cu lira într-o mână, cu hățurile-ntr-alta,
Unde foșnește grâul sau așchii scoate dalta,
Strânsei în spume frâul, făcui la oameni semn
Cum să arunce coasa, cum să cioplească-n lemn.
Cântam. Dar prea departe de ei ședeam în șa,
Din gura mea un murmur nedeslușit ieșea.
Descălecai. Le-am zis: – În obște mă prenumăr,
Lăsați-mi bușteanul să-l țin și eu pe umăr,
Din moară să scot sacii, albit tot de făină,
Să trag cu voi din baltă de pește plasa plină.
Veghea-voi turma noastră-n ocolul de nuiele,
Cu plumb și cu mistrie urca-mă-voi pe schele.
Frățește mi-au strâns mâna: – Tovarăș fii cu noi,
Un fluier simplu taie-ți și fă-ne cânturi noi.

Geo Dumitrescu - Inscripție pe Piatră de Hotar

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

„Cin’ se ia cu mine bine,
îi dau haina de pe mine..”
(Cântec popular).
Slav aș fi fost, de nu eram latin,
latin aș fi, de n-aș fi fost și dac –
dar a ieșit așa: să fiu român,
și eu cu soarta asta mă împac!.
Mi-au dat și alții sânge și cuvinte –
nisipuri galbene trecură-n zbor,
purtate-n vântul Asiei, fierbinte,
să-ngrașe primitorul meu ogor.
Și din Apus, din Miazăzi, veniră
umane pulberi, umbre și lumini,
cu bine și cu rău mă vremuiră –
pe toate le-am sorbit în rădăcini.
Și nu-i nimic străin – a’ mele-s toate,
dator nu sunt: plătit-am cu prisos! –
că tot plătind uitucilor la rate,
cuțitul mi-ajunsese pân’ la os!.
Dar am rămas așa cum scrie-n carte –
priviți-mă, și-o să vedeți ușor
că nu-s asemeni nimănui în parte,
deși, -ntr-un fel, vă semăn tuturor.
Sunt bucuros de oaspeți și prieteni;
deschisă-i poarta, inima și ea;
binevenit vei fi sub mândre cetini,
în munții mei, la caldă marea mea.
Îmi dai un sfat? Te-ascult cu luare-aminte.
O mână de-ajutor îmi dai? Mulțam!
Dar nu cumva să-ți bâiguie prin minte
că asta-i țara cailor de ham!.
Poftiți, deci, stați la masă, stați la soare! –
un loc prielnic vă păstrez, amici;
v-aștept cu mintea plină, gându-n floare
(că nu-i de lipsă fosforul pe-aici!..).
Întind spre toată zarea poduri bune:
primesc și dau întregului Pământ;
nu-i gând viclean în mine să răsune,
dar nici stăpân nu caut: eu îmi sunt!.
Învăț, cântând sau nu, și limbi străine,
mi-or folosi – în mintea mea socot –
dar mă gândesc de-asemeni că e bine
să mă pricep întâi și-ntâi să not!..
Și, iată, simt așa cum scrie-n carte –
priviți-mă, și-o să vedeți ușor
că nu-s asemeni nimănui, în parte,
deși, -ntr-un fel, vă semăn tuturor.
Că slav eram, de n-aș fi fost latin,
latin aș fi, de nu mi-ar zice dac –
dar a ieșit așa: să fiu român –
și vreau cu toată lumea să mă-mpac!