Steleverzi - Poezia, Poluarea Mea și Instituția

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Mai întoarce-mă puțin că sunt mecanic,
Calic și plin de praf în universul meu de plastic.
Da-mi afară tot teatrul până-mi futi distribuția,
Joacă-te, asta mi-e revoluția,
Poezia, poluarea mea și instituția.
Ochii închiși ascund multe! Știi, când îl vezi pe pustiul ăla cu un munte de aripi rupte pe tâmple, e! Ăla închide ochii când gândurile rup rândurile și fug către alte granițe. Tărâmuri sabatice, matrice și alice, și vântul rece zboară peste savane întregi ca un elicopter fără echilibru. Prins în filmul său, pustiul nu vrea să piardă timpul!
E fascinant felul în care-i vast și înalt orice metru de libertate și moarte zboară peste zi și noapte ca o pasăre agățată-n sforile de zmeu. Atinge cerul, gândul, până să întinzi mâna, oprești demonii în colivii până strivești natura. Deschide-ți vopselele și caută frumosul, că-n ochii lui negri ca abanosul, tari ca diamantele, curate ca și apele ce-i curg prin vene, e haosul lumii prea libere, eșecul utopic și desfraul raiului promis.
Și deschide ochii ca din vis, stăpân pe ce simte. „Destul!” zice, prinde aparatul de sudură și se pune iar pe treabă, pe jazz bolnav de altă dată. Printre scântei și fum și iarbă, prins ca de boală, băiatu meu își construiește o navetă spațială s-ajungă sus unde sunt puse toate jucăriile că Tati nu vrea să te joci cu mine.
Mai întoarce-mă puțin că sunt mecanic,
Calic și plin de praf în universul meu de plastic.
Da-mi afară tot teatrul până-mi futi distribuția,
Joacă-te, asta mi-e revoluția,
Poezia, poluarea mea și instituția.

Anne Sexton - Tonul Clopotelor

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Și acesta este modul în care sună
clopotele din Bedlam
și aceasta este doamna clopoțel
care vine în fiecare marți dimineață
să ne dea o lecție de muzică
și pentru că însoțitorii te fac să pleci
și pentru că ne gândim prin instinct,
ca albinele prinse în stupul greșit,
suntem cercul doamnelor nebune
care stau în salonul casei mentale
si zâmbește femeia zâmbitoare
cine ne trece fiecare un clopot,
care arată la mâna mea
care îmi ține clopoțelul, E camera,
și aceasta este rochia gri de lângă mine
care mormăie de parcă ar fi fost special
a fi bătrân, a fi bătrân,
și aceasta este fetița micuță de veveriță
de cealaltă parte a mea
care se uită la părul de pe buza ei,
care se uită la părul de pe buza toată ziua,
și așa sună într-adevăr clopotele,
la fel de netulburat și curat
ca bucătărie funcțională,
și acesta răspunde întotdeauna clopoțelul meu
la mâna mea care răspunde doamnei
cine arată spre mine, E camera;
și deși nu suntem mai buni pentru asta,
ei îți spun să mergi. Si tu faci.

Instituție – Versuri.pro

Steleverzi - Poezia, Poluarea Mea și Instituția

Anne Sexton - Tonul Clopotelor