inspiratie artistica – Versuri.pro

Johann Wolfgang Von Goethe - Veneția 1790 - 76

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

„Lume bună tu nu ai văzut? Cărticica-ți ne arată
Doar saltimbanci și popor, ba chiar și ceva mai de rând”.
„Lume bună-am văzut; bună, se cheamă când nu-ți dă prilej
Să compui nici cea mai mică poezioară.

Paul Verlaine - Arta Poetică

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Ci numai muzica s-o desmierzi.
Precumpănească, deci, vers impar,
Mai vag în aer, fără habar,
Ușure ce-i, tot ușor îl pierzi.
Nu te-avânta cuvântul să-l alegi
De nu ți-e arma puțin dispreț:
Cântul de-i tern e cel mai de preț;
Precisu-i nepresis: privilegi.
Priviri ascunse după-un voal,
Ziua ce tremură-n amiezi,
Stelele limpezi care le vezi
În cerul serii, autumnal!
Că numai Nuanța e de folos.
Iată Culoarea. Nu – nicidecum!
Singură Nuanța, mai știe-acum
De vis să lege vis sfiicios!
Fugi dar de crima ce-o Poantă e,
Spiritul crud și Râsul impur,
Lacrimi smulg ele și din Azur,
Astă fiertură de be-he-he!
Ia elocința, strânge-o de gât!
N-ar strica – tot ești în formă azi–
Rima în ape cuminți s-o scalzi,
Că nu-și face iar de cap – dar cât?!
De-atâta Rimă, zău că mi-e silă!
Ce copil surd sau care nebun
Ne-a dat veriga asta drept bun,
Vădit fier vechi de-o freci cu-o pilă?!
Ci numai muzică, tot mereu!
Stihul tău fie-acel zburător
Ce-și ia avânt din cei ce mor
Spre noi iubiri, spre-un nou empireu.
Versul tău fie o aventură,
Vântului soră-n zori și-n perind,
Mentă și cimbru, câmp înflorind…
Să știi că restu-i literatură!

Eugenio Montale - Muza Mea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Muza mea e departe s-ar spune
(e gândul celor mai mulți) că n-a existat vreodată.
Dacă a fost una, îmbracă straiele sperietoarei
de-abia proptită peste spalierele cu viță.
Se zbate-n vânt cum poate; a rezistat musonilor
rămânând dreaptă, doar puțin cocoșată.
De scade vântul se agită încă
parcă să-mi spună mergi și nu te teme,
până te pot vedea, îți dau viață.
Muza mea a părăsit de mult un colțișor
de croitorie teatrală; și erau oameni importanți
cei ce se-nveșmântau cu ea. Într-o zi fu umplută
cu mine, se mândri. Acum mai are-o mânecă
și dirijează cu ea un cvartet
de suflători. E singura muzică pe care-o support.

Ion Pillat - Scutul Minervei II

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

II.
Deoarece, senino, mireasă mi-ești și soră
Și călăuză-naltă pe valul ce-am urcat,
Cuminte și-ndrăzneață, cu capul ridicat
Să-mi stai, spintecătoare de veșnicii, la proră.
Iar eu din întuneric intrând în auroră,
Și limpezit cu totul de patimi și păcat,
Voi cerceta cu ochii părerea de uscat
Pe umăr de talazuri, albind ca o amforă.
Strălucitoare-n suflet e țara ta, zeiță!
Bachantele în fața-i prin noapte se ascund,
Fug speriați Silenii încununați cu viță.
Apollo însă tainic pe fruntea-ți cum răsare,
În razele răsfrânte de scutul tău rotund,
Îmi naște nouă muze mărețe la picioare.