Michelangelo – 26

Când un copac e smuls din rădăcină,desprins de sevele ce-l înălțară,ori se usucă, ori, în timp de vară,se-aprinde când e arșiță haină.La fel și biata-mi inimă străină,trăită-n plâns, hrănind-o jar și pară,azi, când e din sălașu-I scoasă-afară,ce rău n-ar omorî-o fără vină?.din Poezii, traducere de C. D. Zeletin

Michelangelo – 208

Când un copac e smuls din rădăcină,Desprins de sevele ce-l înalţă,Ori se usucă, ori, în timp de vară,S-aprinde când e arşiţă haină.La fel şi biata-mi inimă străină,Trăita-n plâns, hrănind-o jar şi pară,Azi, când e din sălaşu-i scoasă afară,Ce rău n-ar omorî-o fără vină?