R: Eu cred că toți sunteți bolnavi, căzuți în agorafobie
Vă bateți după ce ascultați o meloterapie
Toți sunteți bolnavi de agorafobie
Doar pentru anxioși – o meloterapie.

În mintea fiecărui om cu grijă s-a înregistrat
Ca cine râde sau gândește a doua zi va fi împușcat
Anxietatea socială de mult persistă în oraș
Fobia obsesivă lovește iar în bastinași
O lume poate prea bolnavă, căzută în agorafobie
Se da cu capul de pereți, se sting în agonie
Legume dezmembrate cu expresii imobile
Dar expresiile trădează clar memoriile senile
Pe stradă încă se mai văd urme de sânge închegat
Unde în zonele de ritual câte un om a fost sacrificat
Din beznă tot mai des apar recidiviști maniaci
Azi viermii caută lumina și tot azi învie vârcolaci
Iar gloata umblă în tăcere, retrasă în prostia ei
Cuprinsă de convulsie se roagă la dumnezei
Mulțimea ca o turmă isterizată în masă
Își calcă semenii-n picioare și-și distruge propria casă.

R.

Gândirea lumii de împrejur se schimbă-ncet dar sigur
Zadarnic invocat e cel de sus, când fiecare este singur
Lumina nu mai e în oraș, ratații orbecăie în eclipsă
În fauna din preistoria lumii văd prima apocalipsă
Au început din cer să cadă ființele de mult ucise
Plouă cu sânge peste tot ca-n proorocirile prezise
E judecata de apoi, ereticii străpunși prin foc și plasmă
Toată suflarea din oraș se îneacă în pucioasă
Pământul a început să crape, se sapă falii sub cadavre
O nouă era a început, totu-i dictat de larve
Din ziduri se desprind strigoi, cu ochi holbați de groază
E ziua răzbunării lor, de poftă salivează
Căldura iadului ajunge din măruntaie până în gât
Și fiecărui om îi crește în loc de gură câte un rat
Prin turmele de lighioane persistă isteria în masă
Domnia omului s-a șters, acum conduce altă rasă..

R