inger vagabond

Noi, Dimitrie Stelaru, n-am cunoscut niciodată fericirea.Noi n-am avut alt soare decât umilința.Dar până când, înger vagabond, până când,Trupul acesta gol și flămând?Ne-am răsturnat oasele pe treptele bisericilor,Prin păduri, la marginea orașelor.Nimeni nu ne-a primit niciodată,Nimeni, nimeni.Cu fiecare îndărătnicie murimȘi rana mâinilor caută pâinea aruncată.Marii judecători ne-au închis,Stăruind în ceața legilor lor,Pe frunțile noastre galbene … Citește mai mult