inelul lui Nan Udoba

Lin ciocănit și subțiat în clește,unduitor ca apele, ca stuhul.E aurul ca toamna când zâmbeșteși-i limpede agata ca văzduhul.Dibaciul meșter, cu unealtă sfântăa stins fântâni adânci în nestemate.Dar flacăra robită se frământăși-n carnea juvaierului se zbate.Privesc inelul. Uneori, îmi parecă doarme-n pâlpâirea lui domoală.Ci de-l rotesc o clipă către soare,trezit din somn, cu fulgere se … Citește mai mult