Îndrumare – Versuri.pro

Duiliu Zamfirescu - Dedicație

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Nepoatei mele Maria-Gretchen Simionescu-Râmniceanu.
Gretchen, cercetând odată cartea oarbelor destine,
Am găsit că ursitoarea a fost darnică cu tine:
Ea n-a scris nimic pe fila netedă ce te-aștepta,
Căci a vrut ca tu, menirea, să ți-o scrii cu mâna ta.
Gretchen dragă, până astă-zi, încă tot nu poți să scrii,
Sau și de-ai putea, ai scrie: prăjituri și jucării.
De aceea dă-mi condeiul, căci eu scriu cu înlesnire;
Tu, învață de citește ce ți-oiu scri eu fericire.
1883

Richard Bach - Lasă Deoparte Credința

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Lasă deoparte credința. / Nu îți trebuie credință ca să poți zbura, / trebuie să ... →

Costache Ioanid - Scrisoare Către Timotei

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

E ceas târziu de noapte. În jilava încăpere
doi oameni stau alături, doi vulturi în tăcere.
Unul din ei, un medic, cu inima vitează,
încearcă să adoarmă, dar duhul său veghează.
Celălalt e-un apostol, legat în lanțuri grele,
el sta proptit de-o piatră, cu ochii către stele.
Ce vină-l urmărește, ce neagră fărădelege,
dacă ostașii Romei au trebuit să-l lege?
Pentru ce jaf sau crimă, el, Pavel, el, stegarul
lui Crist, așteaptă-n lanțuri să-l judece Cezarul?
O, vina lui e mare, ea răscolește firea,
e vina neiertată de-a fi vestit Iubirea,
e crimă-nfricoșată de-a fi rostit în lume
cuvintele salvării și-al Lui Mesia nume.
Cum poate duhul morții să-ngăduie urgia
de-a se vesti o jertfă ce-aduce veșnicia?
De-a se vorbi de-un sânge ce dă oricui iertare,
de-a redeschide Raiul pierdut prin neascultare?
Nu. Nimeni n-are dreptul s-aducă o speranță,
să-mpartă o putere ce cugetul înalță
s-aprindă o lumină ce către cer îndrumă.
O, Pavele, bătrâne, tu ești un foc, o ciumă!..
ai vrut să arunci în lume peste păcat izbânda.
*.
E ceas târziu de noapte. Stau îngerii de pază.
alături de Luca, apostolul veghează.
Din uliți, din cetate, se-aud din vreme-n vreme
crampeie vagi de cântec, de chiot, de blesteme.
Din praguri de taverne vin spasme de chimvale,
vin mugete de oameni ce scot din sân pumnale.
Apostolul ascultă. O, cu ce dor, bătrâne,
dar cum să-nvingi tu, unul, săgețile aprinse,
cohortele de demoni de mii de ani ne-nvinse?
Cum tu, un fir de floare, să-nfrângi toți mărăcinii?
O singură scânteie să facă loc luminii?
*.
Stă între somn și veghe apostolul-părinte.
Și sute de icoane îi vin și-i trec prin minte.
Sunt frați iubiți, tovarăși de dragoste și luptă,
care îl cer la Tatăl în rugă ne-ntreruptă.
Sunt sfinții din Iudeea, trăind sub grea prigoană,
sunt ucenici din Cipru, din Asia romană..
Barnaba.. Iust.. Apolo.. Arhip.. Fortunat.. Sila..
Epafra din Colose.. Priscila și Acuilla..
Păstori fruntași, biserici, atâtea sarcini grele..
Atâtea aspre lupte cu spirite rebele..
O, cine-i slab, sau cine e gata să se piardă
și inima-n apostol de grijă să nu ardă?
Dar, printre toți, el vede în Efes o ființă,
odraslă preaiubită, născută prin credința,
un ucenic de care îl prinde-un dor fierbinte,
dintr-o iubire sfântă de-apostol și părinte.
E Timotei, un tânăr cu inima zeloasă
un mugur de lumină în noaptea-ntunecoasă.
În inima de-apostol un duh de sus pătrunde
în care Însuși Tatăl cu Fiul Său Se-ascunde.
Iar Pavel se apleacă, un braț spre zid întinde
și, scapără amnarul, o candelă aprinde.
Apoi, cu ochii turburi și sângerând sub geană,
el caută-ntr-o ladă să scoată-un sul și-o pană.
În zarea de opit genunchii-n țol și-i pune,
cu brațele-nălțate spre Cer, în rugăciune.
– O, Doamne, din adâncuri Te caut! Dă-mi putere,
și-n pace, și-n furtună, să fiu o mângâiere!
Din vasul ce e gata din nou să fie țărână,
să dau și cea din urmă scânteie de lumină!.
Se-așază iar bătrânul. Apoi, cu dulce șoaptă,
pe scumpul său prieten din somnu-i îl deșteaptă.
Spre-o poliță se-nalță opaițul să-l așeze.
Și iar pe pat se lasă și-ncepe să dicteze:
– Pavel, prin har, apostol al Lui Isus Mesia,
prin voia Celui care dă lumii veșnicia,
lui Timotei, odrasla și rod al bătrâneții,
har de la Tatăl slavei și de la Domnul vieții.
Mă-nalț cu mulțumire pe a credinței cale
când îmi aduc aminte de lacrimile tale;
o, fiul meu, păstrează cu-nflăcărări nestinse
comoara cea primită prin brațele-mi întinse!.
Du lumii Vestea Bună, răbdând în vremuri grele,
Și nu privi cu silă spre lanțurile mele!
Căci Salvatorul nostru a biruit mormântul
și-acum a Lui e viața și cerul și pământul.
Tu, dar, te întărește, copilul meu, veghează!
Tot ce ți-am spus, ia seama, la alții-ncredințează!
Îndură fără silă cu mine împreună
și, ca atlet al vieții, vei căpăta cununa.
Fugi de dorinți murdare, de pofta tinereții,
urmând iubirea sfântă și curăția vieții.
De întrebări nebune și de păreri deșarte
ce n-aduc decât certuri, tu să te ții departe.
Împrăștie Cuvântul, grăbind învățătura,
căci va veni o vreme când, părăsind Scriptura,
se va întoarce lumea, ca-n beznă cea străveche,
spre tot ce-ncântă ochiul și zumzăie-n ureche.
Și, iată, eu sunt gata. Și vremea e aproape
să fiu turnat ca jertfă, ca un prinos de ape, .
Am dus lupta cea bună, sfârșită-i alergarea.
Am privegheat credința. M-așteaptă-ncununarea..
Luând în mână pana, apostolul se-apleacă
și iscălind scrisoarea, o-ntinde ca să treacă
în mâinile lui Luca. Apoi, privind în zare,
el lasă de pe buze un cântec sfânt să zboare..
*.
Iar când în zori, o navă pe apele deșarte,
va duce-n larg scrisoarea spre Timotei, departe,
lumina de pe boltă, urcând peste genune,
il va găsi pe-apostol veghind în rugăciune.
AMIN

's Dreams - Scrisoare Fratelui Mai Mic

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Nu îţi alege visele,
Nu ezita să ieşi în faţă şi să rupi culisele.
Este prea scurtă viaţa
Pentru a-ţi fi frică, dar
Nu irosi minute, ore, zile, ani
În zadar. Mintea ta este un amplu mecanism
Ce-ţi aminteşte despre peştere prin sado-mozahism.
Vorbeşte rar, mai rar decât vorbesc alţii,
Priveşte-n ochii oricui şi nu-ţi trăda fraţii.
Nu te lăsa influenţat niciodată de nimeni
Mai ales de cei ce se pretind „Oieri ai stânei”.
Nu te gândi la moarte, o face ea mai bine.
Infinitul există prin tine, susţine-l!
Fii alături de cei ce sunt alături de tine,
Elimină tot ce urăşti în viaţa ta fără suspine.
Nu judeca pe nimeni. Reţine:
Vrei să schimbi ceva? Începe de la tine!
Ţi-e greu să recunoşti greşeli în faţa altcuiva?
Dacă „Da”, atunci te rog să recunoşti în faţa ta.
Aşa că nu privi-napoi, dar nici nu uita,
De unde vii şi cine eşti, E foarte important!
Nu te izola în subculturi sau religii,
Orice izolare după un timp creează vicii.
Crezi ce vrei, dar nu impune nimănui ce crezi,
Credinţa niciodată n-a necesitat dovezi.
Nu îţi alege idoli, pe pământ nu sunt Sfinţi.
Fereşte-te de curve si de preoţi ipocriţi.
Nu generaliza, si nu fi extremist,
Fii activ social, şi nu fi activist.
Nu uita de existenţa celor care sunt mai trişti ca tine
Ajutorul neremunerat creează energii sublime,
Ce te-ajută mai apoi să poţi obţine
Putere şi încredere în ziua care vine.
Nu te crede mai presus decât altcineva
Caută mereu exemple demne de urmat.
Decide singur pentru tine şi nu accepta
Sfaturi de la oamenii pe care nu i-ai întrebat.
Nu crede în destin sau în prostii care te fac
Mai puţin responsabil sau mental relaxat.
Viaţa nu depinde de ce-i scris în stele,
În cafea sau cărţi Taro – fereşte-te de ele!
Oricare om în esenţă este un meşter,
Vrei să afli meşteşugul tău? Citeşte!
Citeşte totul de la A la Z, depozitează,
Discută, apără, combate, analizează.
Nu fura! Niciodată, nimic de la nimeni.
Astea sunt soluţii simple, deci
Nu sunt pentru tine.
Iar dacă vrei să creşti în materii fine,
Încearcă să comunici cu oameni mai deştepţi ca tine.
Nu asculta toţi proştii cu atitudini misogine,
Ei n-au cunoscut plăcerea multor daruri feminine.
Respectă-ţi fata când eşti treaz sau mort beat,
Indiferent că sunteţi afară sau în pat.
Şi-n loc de încheiere în această scrisoare
Îţi mai spun încă ceva, Frăţioare..
Prietenii adevăraţi se fac la 20 de ani,
Banii nu fac omul, omul face bani.
Părinţii nu-i alegem, ei merită iubiţi
Asta o-nţelegem mai adânc când devenim părinţi.
Sper să-ţi fie de folos această scrisoare,
Te cuprind ciuvak – Fratele mai mare!

Rumi - Nu Ți-Am Spus