Gabriela Melinescu – Începutul Vieții
Îmi leagăn picioarele în umbră,foarte lungi, încât m-am trezitcu o talpă în marea care-l crește,cu cealaltă în căderile de stânci înțepenită.A merge singură pe drum este o spaimă,trupul născut încă o dată ar ști,dispar oamenii cum dispar obiectelepe care le-au atins copii.E bine că m-am obișnuit și știucum încet se pregătește de dispariție un copil,pe … Citește mai mult