inaltimi – Versuri.pro

's Dreams - De La Înălțime

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Privirea tristă trecută prin ani – ne amintim de clipele copilăriei,
Amintirea anilor trecuți uneori e cel mai bun remediu.
De la suferință și durere,
Din nou schimbăm rolurile.
Am vrea să răzbatem la cer,
Dar cerul nu ne poartă de grijă.
De la înălțime – noi cădeam!
Inspirații, expirații…
Ardeam din prostie podurile.
De la înălțime – noi cădeam!
Împreună urmăream
Cum mureau visele.
De la înălțime!
De la înălțime!.
Doar parcurgând jumate de drum – am înțeles timpul,
Nu există soartă, există doar legea rezistenței (opunerii).
Fără dragostea celor dragi
Suntem atât de obsedați
Să luăm mereu înapoi
Tot ce am oferit persoanelor nepotrivite!.
De la înălțime – noi cădeam!
Inspirații, expirații…
Ardeam din prostie podurile.
De la înălțime – noi cădeam!
Împreună urmăream
Cum mureau visele.
De la înălțime!
De la înălțime!.
Pe timp de noapte, cu durere, anii noștri,
Pictează simboluri în inimile noastre.
De la înălțime – noi cădeam!
Inspirații, expirații…
Ardeam din prostie podurile.
De la înălțime – noi cădeam!
Împreună urmăream
Cum mureau visele.
De la înălțime!
De la înălțime!

Candy - Lacrimi

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

I:
Viața întreagă-i un drum
Ce va trece ca un fum
Ceru-i sus, mare-i jos
Dragostea e un preț frumos.
II:
Viața întreagă-i un drum
Ce va trece ca un fum
III:
Numai eu de-aș putea
Visul liber l-aș lăsa
Ca să curgă din el
Lacrimi din cer.
IV:
Totul în jurul meu
Se schimbă mereu, mereu
V:
Ce mult aș vrea
Spre înălțimi să pot zbura
Și inima mea în cer să pot
S-o pot lăsa..
II:.
III:.
I:.
III:.
I:.

René Char - Pe Înălțimi

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Așteaptă-mă încă puțin
Curând va trebui să vin
Să spintec frigul care ne reține.
Nor, în primejdie de moarte ca și mine.
(În casa noastră era o prăpastie.
De aceea am plecat și ne-am stabilit aici.).
Din plin.
Când oasele ne-atinseră pământul
Și-n prăbușire ne-au străpuns obrazul,
Iubirea mea, nimic nu se sfârși.
O nouă dragoste veni-ntr-un țipăt
Să ne învie, să ne prindă iar.
Și chiar de-ar fi tăcut căldura
Lucrul acela care se continua
Opus vieții muribunde,
La nesfârșit s-ar fi elaborat.
Ceea ce noi văzuserăm plutind
Alături de durere
Era acolo, ca-ntr-un cuib,
Și cei doi ochi ai lui ne cuprindeau
Unindu-ne într-un consimțământ abia născut.
Moartea nu mai crescuse
În ciuda unor lânuri ude leoarca,
Iar fericirea la auzul
Prezenței noastre, nu-ncepuse încă;
Și iarba era goală, călcată în picioare.