Michelangelo – 154

Atâta peste sinetu mă înalți, Minune,încât nici n-o pot spuneși nici gândi, că nu mai dau de mine…De ce, zburând spre tine,când mă-nprumuți aripe,n-ajung pân’ la izvorul tău de grații,stau câteva clipe,căci bolta mă susținechiar viu în raiu-acestei elevații?Dar astei aspirațiispun nu, căci ea de suflet mă desparteși fug cu tine, doamnă, către moarte.

Michelangelo – La Diadema Ta Strălucitoare

La diadema ta strălucitoarenu poate om să-ajungă,pe-o cale-abruptă, lungă,de nu-i arăți, smerită, curtenire:urcușul crește, vlaga-n mine moareși răsuflarea-și află-n drum oprire.Înalta-ți străluciresus vrea s-o știe sufletu-mi, comoară,vrăjit de înălțimile celeste;dar ca să aflu-n vraja-ți fericire,eu te implore: coboarăpân’ unde-ajung… În mine pace este,căci tu ghicind aceste,îți vei ierta că am urât suirea,punând în coborârea ta … Citește mai mult

Michelangelo – 178

Azi singulara-i nouă strălucireîn cer, și nu-ntr-a lumii mișelie(i-a spus braț stâng mulțimea în prostie,ce a fost oarbă ca să n-o admire),se naște numai pentru voi! N-am știreîn piatră cum s-o fac, sau pe hârtie;dar știu că numa-n frumusețea-i viesperanța voastră află mulțumire.Cum toți sub noile-i sclipiri divinepierim ca aștrii biruiți de soare,mai mult se … Citește mai mult

Hillsong – Vrednic Mielul E

[Vrednic Mielul e].1. Pentru jertfa greaCe-a bătut în mâini cuie,Pentru spinii ce-au brăzdat fruntea SaCând L-au încununat,Pentru sângeleCe curgea din trupul SăuAtârnat pe crucea mea, stând blestemat,În templu-I sfânt mă plec! Ref: Vrednic Mielul e,Înălțat la cer!Încoronat ca ÎmpăratTronează ne’ncetat!Sfânt, dar umilitLumea a biruit!Hristos a murit crucificat,Vrednic Mielul e,Vrednic Mielul e! 2. Pentru adevărulCe-a venit … Citește mai mult

Richard Bach – Un Nor Nu Va Ști Niciodată

Un nor nu va ști niciodatăde ce se mișcă într-o anumită direcțieși cu ce viteză.El simte doar un impuls…Aceasta este direcția spre caretrebuie să mă îndrept acum.Cerul însă cunoaște motiveleși traiectoriile ascunse ale norilor.Și tu vei ști,când te vei înălța destul de suspentru a putea zări dincolo de toateorizonturile.

Elena Armenescu – Râvnind Mereu Cerul

Râvnind mereu cerul.Cobor panta sacră a cerboaicei,Spre rostogolirea râuluiPărăsind piscul însinguratLăsându-l pradă trăznetuluiFulgeruluiCobor cu gândul întoarceriiJinduind, venind mereu după cerȘi crucea păsării viiCe-mi puse pecetea zboruluiLa mari înălțimi.Pe cărarea cerboaicei, în strălucirea spectrală a văzduhuluiVreau să mă întorcDepărtându-mi brațeleCruce devenind, îmbrățișare,Pregătită de înălțare, de zbor..Brațele, mâinile, aripileRâvnind mereu cerul.UrcÎn oculta chemare

Elena Liliana Popescu – Un Singur Cânt

O singură petalăÎmbracă UniversulO singură vestalăÎnaripează versul.O singură chemareÎncearcă pelerinulO singură-ntâmplareÎntâmpină destinul.O singură privireScrutează necuprinsulO singură-amintirePăstrează neînvinsul.O singură-nviereSalvează omenireaO singură avereNu-mpovărează firea.O singură esențăÎn toate viețuieșteO singură absențăFăptura întregește.O singură cărareTe duce înspre tineO singură-ntrebareRăspunsul viu conține.Un singur gândE poarta descătușării taleUn singur cântÎnalță tot ce-ntâlnești în cale.