Înalt – Versuri.pro

Zgarie Nori - Zgârie Nori

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Scriu blocuri și după blocuri zgârie nori
Ferestre lângă soare, lângă lună uneori
lângă unii călători aproape de meteori
și le scriu tot mai sus
devenind tot mai mic în fața lor
mă ascund în umbra lor
simplu pieton așteptând la semafor culori care nu mai vin
dar pe trecere mă car și mă duc să mă las într-un pas hoinar
retras în apartamentul meu încep să zgârii nori, încep să mă zgârie nori
încep să simt mirosul ploii
mirosul prafului de pe capote
mirosul prafului de pe comete și de pe coperte
în perete prind tablou cu influențe electrostatice și lumini sălbatice
în vitrină am deja machete dinamice ale orașului propus ce zgârie până sus
zgârii norii în răni adânci să curgă raze
zgârii norii, ridic pe schele de raze
zgârii visele și foile, ușa liftului și ploile, asfaltul și gradina și uzina și mașina.
după blocuri zgârie nori și după zgârieturi sunt sori
Eu vreau să zgârii norii ca păsările ce pot să atingă zorii
Mi-am zis că dacă tot m-apuc să mușc voi mușca nori
dacă tot m-apuc să îmi sting rănile le sting cu flori
Mi-ajunge atâta asfalt
Mi-ajunge atâta înalt
Mi-ajunge de la glezne până-n palma ce îmi plânge despre fierul ce îl strânge
zmeul zboară, omul fuge
mi-aminteau perechi de buze strângând chingile ce m-agățau de troleibuze și ganguri fluieră partruze
Eu mă-ntorc cu spatele și nopțile mă-nșală căci e aproape liniște
înc-un pas, haina-i ceață.
înc-un pas și am în față o cutie de chibrituri din ciment
și firimituri de viață
oare sunt, întreb și îmi răspund ‘nu știu’ tăcând
muribund
sau mai degrabă nou născând
ochi căscând
scânduri din asfalt călcând
oare sunt
oare o să fiu
jur mă simt de parcă-s înghițit de viu
și ajung la cerul gurii cu penița în timp ce scriu.
Eu vreau să zgârii norii ca păsările ce pot s-atingă zorii

Edu Nicolae Culi - Vulture Ce Zbori Înalt

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Vulture ce zbori înalt (masa).
1. Mi-e tot una dacă mor,
Cu o moarte sunt dator,
Vreau să fiu vultur în zbor,
Nu vrabie pe ogor.
Pe-l de l-am ținut în brațe,
E primul de-mi râde-n față,
De necazuri când ai dat,
A plecat și te-a lăsat.
Ref:
Decât o viață-n genunchi,
Mai bine mor în picioare,
Ai grijă cu cine umbli,
Că mulți vor să te doboare.
Mulți ar vrea să te doboare,
Aripa să-mi rupă-n zbor,
Din cenușă mă ridic,
C-o palmă deasupra lor.
2. Pe pământ ești muritor,
Și stăpân ca mine-n zbor,
Ajută-mă să mă-nalț
Și-o să ne-avem ca doi frați. BIS
Ref:
Decât o viață-n genunchi,
Mai bine mor în picioare,
Ai grijă cu cine umbli,
Că mulți vor să te doboare.
Mulți ar vrea să te doboare,
Aripa să-mi rupă-n zbor,
Din cenușă mă ridic,
C-o palmă deasupra lor.
3. Vulture ce zbori înalt.
Spune-mi mie cum să fac,
Ca să fiu și eu ca tine,
Că nu vreau viață de câine.
Câinele e-nlănțuit,
Și moare cum a trăit,
Eu vreau vultur ca tine,
Pe cea mai înaltă culme.
Ref:
Decât o viață-n genunchi,
Mai bine mor în picioare,
Ai grijă cu cine umbli,
Că mulți vor să te doboare.
Mulți ar vrea să te doboare,
Aripa să-mi rupă-n zbor,
Din cenușă mă ridic,
C-o palmă deasupra lor.

Friedrich Nietzsche - Declarație de Dragoste

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Minune! Mai e-n zbor?
Se-nalță și nu fâlfâie măcar?
Dar cum de-i suitor?
De unde-această forță, frâu și far?
Lăsând viața jos,
Trăiește-n slăvi, ca stele și vecii,
Doar să-l privești și urci și tu-n tării!
O, albatros! Mereu
Mă-mpinge-un dor înspre înalt ceresc,
Am plâns, am plâns din greu,
Cântând la tine – da, eu te iubesc!

Nichifor Crainic - Copacul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Înalt și-ngândurat ca visătorul,
Stând între cer și-ntre pământ stingher,
Crescui și eu din veșnicul mister
Din care toate își pornesc izvorul.
Când seva urcă-n trunchiul meu de fier,
Adâncul îmi trimite-n foi fiorul
Și simt că-n mine năvălește dorul
Pământului de-a fi mai lângă cer.
Iar cerul peste vârful meu se-ndoaie
Și zvonuri tainice din infinit
O gură fac din fiecare foaie.
Și-n freamătul de foi nelămurit,
Cu șoaptele veciei se-ntretaie
Suspinele pământului trudit.

Alexandru Philippide - Cântecul Câtorva

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

O, Soare, cu aripa ta alungă
Cât mai departe noaptea noastră lungă;
Și sprijină pe stâlpi de flăcări largi tot golul;
Să nu se surpe, copleșind pământul,
Atunci, când vântul
Prin golul mut se dă de-a rostogolul.
Desfășurându-ți-aripile largi,
Tu, vechiul cer îngust și scund să-l spargi
Și să-i împrăștii țandările-albastre
În vid, deasupra capetelor noastre,
Pentru-a privi pe vasta lui ruină
Îndemnul tău de aur și lumină.
Și dă-ne, Soare, suflet nou, alt vis!
Ne-am săturat de vechiul nostru vis!
Văzduhul tot tu fă-l să intre-n noi;
De tine până-n creștet să fim plini;
Polenul tău să se preschimbe-n crini
Și zâmbitori să stăm în preajma ta, și goi!
Mai dă-ne, Soare, jar nestins, și toarnă
Pe fruntea noastră aurul nădejdii,
Și-n ochii noștri cântă ca o goarnă
Învingătoare de primejdii!
Și sufletelor dă-le foc, să ardă bine,
Ca niște jertfe, pentru tine!

Vasile Copilu-Cheatră - Invitație la Prietenie

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Prieteni, ne-am născut sub zodia aceluiași vis,
Toate cântecele pământului ce drage ni-s;
Cu sufletul curcubeu, peste lume, de la răsărit la apus,
Culorile păcii le-am cules și-n fagurii cuvintelor cu grijă le-am pus.
Că numai noi cunoaștem cheile minunii,
De-a zugrăvi în carte bucuriile luminii.
Calde, inimile noastre cu liră de heruvim,
În cele patru puncte cardinale, bucuroși, le risipim.
Ni-s sufletele știubeie cu razele stamine de stea,
Din care oricine și oricând e liber să bea.
De-atâtea stele pe umeri și-n vers,
Le risipim ca nababii printre oameni în mers.
Grădinile poeziei vin oamenii să ni le pască,
Dar altele mai frumoase o să înflorească,
Și niciodată nu vom stoarce tot mustul din cuvinte,
Pentru poemele noastre cu soare în veșminte.
Prieteni nu-s pe lume prăpăstii nici mări de noroi,
Să rupă podurile de aur dintre noi.
Pe surzi făcutu-i-am cu inima s-audă
Și datu-le-am somn celor zdruncinați de trudă.
Din a nemișcării lor închisoare,
Pe ologi făcutu-i-am să salte în picioare.
Azi versul nostru îmbrăcat de nuntă,
Pe vrășmașii luminii cu soarele-i înfruntă
Și-n cântec nou una ni-e cuvântul,
Ce umple de la un capăt la altul pământul.
E ceasul în care smerit mă spovedesc,
Cum a făcut-o Horia, în grai românesc.