Heinrich Heine – În Pat Dacă Stau și Mă-Nfășor
În pat dacă stau și mă-nfășorCu noaptea, și-n pernă m-afund,Un dulce chip mă îmbieDin noaptea cea fără de fund.Când somnul domol îmi închidePleoapele alintător,În visul meu iar se strecoarăAcelași chip dulce, ușor.Și-n zori, când se stinge și visul,El, chipul, nu piere, nu-i mort:În inima mea, ziua toată,Oriunde m-aș duce, îl port.