Aurel Rau – În Jurul Ariciului
Noi nu-ntrebăm dacă-i place.Ajunge că orice sunet e și zvâcnire.Izbim din vătrai și-i seară.Iar larma, prin carnea cetății lui,prin câlții acelor lui antene.Cum ar plânge metamorfozeori ginți dispărute și fără scriere,adulmecă luna plină;ascultă-n pământ ca un arbore.Noi nu-ntrebăm dacă place.