Ana Blandiana – În Cădere
Întâi îmi aruncUnul câte unulCuvintele,Savant picurate,Împerechindu-seÎn cădere;Apoi anii,Unul câte unul,Egal depărtați între ei,Cu știința subtilă a gradării;Mă precipit apoiȘi ca-ntr-un naufragiu aruncTot ce e lest,Tot ce mă poate trage la fund,Amintirile, dorințele, patimile,Iubirile, în cele din urmă,Și, când nu mai e nimicDe aruncat,Nici o haină, cât de subțire,Pielea mototolită mi-o dezbracȘi carnea amorțită de pe … Citește mai mult