George Coșbuc - În Biserică

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

O, prinde-mă de mână, iubito, și mă du
Aproape, să ne fie vecin iconostasul,
Sub bolți între columne molatic sune-ți pasul,
Și eu voi fi cucernic cât ești de blândă tu.
Atâta sunt de rece, mă-nfior să o spun.
O, dacă știi tu, Fanny, că-mi ești atât de dragă,
Tu poți să mă cutremuri în firea mea întreagă,
Din cât sunt rău, iubito, o, vino, fă-mă bun!
Ești tare, cât să-mi spulberi a sufletului mumii
Cu cel mai gingaș tremur al ochilor azurii,
Tu risipești c-un zâmbet a mele-nvățături,
O, vino și-mi răstoarnă pe toți savanții lumii!.
Credințele-mprăștiate le voi uni mănunchi,
Din patima iubirii mă voi renaște iară,
Ca-n sufletul meu veșted speranța să răsară,
Voi sta cu tine, dragă, alăturea-n genunchi
În fața sfintei mame, sub bolțile-ncrustate
D-albastrul zugrăvelii; și-o cruce sărutând,
Mă vei vedea, iubito, pe piatra goală stând,
La candela eternă cu mâini împreunate.
Și eu voi prinde ruga din pieptul tău respir,
Precum din gura mamei copilul ia cuvinte
Să zică tot aceea ce zice ea-nainte;
Pristol îmi vor fi ochii și gura ta potir.
Atât de ideală, blândeța ta mă-mbete.
Să simt în ea căldura evangheliei lui Crist,
Și crede-te-voi înger, cum știi să zâmbești trist
Și-ți scuturi alba frunte sub Dunărea de plete.
Vorbește-mi de speranță, de rai și Dumnezeu,
De tot ce nu-mi încape în inima pustie:
Ce n-am crezut d-a pururi, eu îți voi crede ție,
Și face-mi-voi o dogmă din tot cuvântul tău.
Mă va-nspira de nobil al ochilor tăi plimbet
Și-atâta poezie din ochi am să culeg;
Zâmbindu-ți inocența din sufletul întreg,
Eu voi cunoaște raiul din fiecare zâmbet.
Voiește numai, dragă, și-atât de bun voi fi!
Eu nu iubesc pe nime, sunt lut sălbatic, Fanny,
Dar cere-mi tu, și vecinic îmi voi iubi dușmanii,
De-mi zici să iubesc pietre, eu pietre voi iubi.
Tu poți să mă cutremuri în firea mea întreagă!
Din cât sunt rău o, vino, cuprinde-mă-n sublim,
Fă tot ce vrei din mine! De-mi pari un cheruvim,
Îmi fac din tine idol și-atât îmi ești de dragă!.
Oh, prinde-mă de mână, iubito, și mă du
Aproape, să ne fie vecin iconostasul,
Sub bolți între columne molatic sune-ți pasul,
Și eu voi fi cucernic cât ești de blândă tu.

Konstantinos Kavafis - În Biserică

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Îmi place în biserică – cu steagurile ei,
argintul sfintelor potire, sfeșnice,
lumânări, amvon, icoane.
Când intru-aici, în biserica greacă,
cu-aromele ei sacre de tămâie,
cu coruri și-armonii de liturghie,
preoți cu-înfățișare maiestoasă,
strălucitori în sclipitoare-odăjdii –
cu-n ritm solemn în orice gest al lor –
mă poartă gându-atunci la măreția neamului nostru,
la preaslăvitul nostru Bizanț.

in biserica – Versuri.pro

George Coșbuc - În Biserică

Konstantinos Kavafis - În Biserică