impuscat – Versuri.pro

Elena Farago - Micul Vânător

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Micul vânător.
Spunea Mihnea către câine:
– „Tare sunt voios, mai Pik!
Uite-ți dau un os și pâine,
C-am să merg cu tata mâine
Și cu tine merg, mai Pik,
Nu-mi mai trebuie nimic.”
Am o pușcă-adevărată,
Am și sac de vânător,
De s-ar face „mâine” o dată
Să-mi văd pușca încărcată
Și să văd și eu cum mor
Păsărelele din zbor..
Va muri vreuna oare
Când oi da cu pușca? – Dar
Am să stau să văd cum moare?..
Că eu plâng, mai Pik, și-mi pare
C-am să plâng și-acuma chiar.
Plâng, dar mama-i vinovată
Că tot spune că-i păcat,
Ce, nu știi? a plâns o dată
Pentru-o pasăre-mpușcată
Și pe tata l-a certat
Că spunea că nu-i păcat..
Dacă spune tata, poate
Că-i așa cum spune, dar
Bine-ar fi, mai Pik, de toate
Păsărelele-mpușcate
Ar putea să-nvie iar..
Dar atunci la ce-ar fi bune
Gloanțe și alici și puști
Dacă-n sac nu ai ce pune
Când te-ntorci -? atuncea, spune,
Pentru ce să mai împuști?.
Și cum mergi cu sacu-n spate
De n-ai gând să-mpuști nimic,
Și ce sac mai am eu, frate,
Și ce haine încheiate
Cu butoni ce nu se stric’
Că-s de corn de cerb, mai Pik.
Ai să vezi tu mâine ce bine
Îmi stă mie vânător,
Merg cu tata și cu tine
Și-au să spuie toți de mine:
– „Ce mai pui de vânător! „..
Pui de vânător, vezi bine,
Dar cu mila ce mă fac?
Când mi-o spune tata – „Ține
Pușca drept, și trage bine! „
Ce mă fac, mai Pik, ce fac
Când va face pușca PAC,.
Și-oi vedea eu păsărele
Moarte din pricina mea?..
Am să plâng mai rău ca ele..
Doamne, zău, ce de belele,
Vai de bucuria mea!..
Dar de-aș spune tatei oare
Că pin’mă deprind, aș vrea
Să merg doar la vânătoare
Și să-mi fac o țintă mare
Colo-n câmp să trag în ea?
Ce crezi tu, mă Pik, ar vrea?.
Și să-l rog să-mi dea și mie
Să aduc ceva vânat?..
Uite-așa, halal să-mi fie!
Cine ar putea să știe
Că nu eu l-am împușcat?.
Dar de cineva mă-ntreabă
Ce aduc în sac, pot eu
Să mai fiu copil de treabă
De-oi minți spunând în grabă
Că aduc vânatul meu?.
Nu, mai Pik, întotdeauna
Le-am spus toate drept și-acum
Să trântesc gogea minciună
Pentr-un „bravo” luat în drum
Pe nedrept?.. Ba nicidecum,.
Eu răspund vorba curată
Cum e drept, și alt nimic; –
Că pe cei ce mint o dată
Nu-i mai crede nimeni, Pik.
Și rămân pe viață toată
Niște oameni de nimic”.

Timpuri Noi - Cătran

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Noapte de cătran
Cade paravan
Capul – macadam greu..
Noapte de cătran
Străzile-s deșarte
Nu e nici un om..
Tu și eu, iubito,
Lângă telefon
Vorbim, vorbim la telefon..
Da, cum îți spun, lucru trist
L-am împușcat pe sectorist.
Știu că nu-i bine ce-am făcut
Da’ era prea mGrlan și era prea corupt
Era mGrlan și era corupt..
(solo).
Acum mă uit în gol pe geam
În noaptea asta de cătran
Paharul plin pe gât să-l dau
Și-apoi mă duc să mă predau..
Ei, mă duc să mă predau..

Rihanna - Man Down [Română]

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Nu am vrut să-i pun capăt vieții sale
Știu că nu a fost drept
Nu pot nici măcar să dorm noaptea
Nu pot să-l scot din mintea mea
Trebuie să ies din priveliște
Înainte să sfârșesc în spatele gratiilor.
Ceea ce a început ca o simplă altercație
S-a transformat într-o reală situație sufocantă
Pe mine doar gândul la momentul confruntării
Mă face să plâng.
Pentru că eu nu am vrut să-l rănesc
Putea fi fiul cuiva
Și i-am luat inima (viața) când
Am scos arma.
Rom bum bum bum bum bum bum rom rom bum bum bum
Om căzut (Bărbat doborât)
Rom bum bum bum bum bum bum rom rom bum bum bum
Om căzut.
O mama mama mama
Tocmai ce am împușcat un om
În gara centrală
În fața unei mari mulțimi
O, dece, o, dece
O mama mama mama
Tocmai ce am împușcat un om
În stația centrală.
Este 22
O sun pe a ei Peggy Sue
Atunci când ea se potrivește drept în pantofii mei (în locul meu)
Ce te aștepți de la mine să fac
Dacă tu te joci cu mine ca un prost (???)
Îmi voi pierde controlul
Și voi ajunge după arma mea.
Nu am vrut să-l pun jos
Dar este prea târziu să mă întorc acum
Nu știu la ce m-am gândit
Acum el numai trăiește
Deci sunt aproape să părăsesc orașul.
Pentru că nu am vrut să-l rănesc
Putea fi fiul cuiva
Și i-am luat inima (viața) când
Am scos arma.
Rom bum bum bum bum bum bum rom rom bum bum bum
Om căzut
Rom bum bum bum bum bum bum rom rom bum bum bum
Om căzut.
O mama mama mama
Tocmai ce am împușcat un om
În gara centrală
În fața unei mari mulțimi
O, dece, o, dece
O mama mama mama
Tocmai ce am împușcat un om
În stația centrală.
Uite nu credeam niciodată că aș face-o
Niciodată n-aș putea să o fac
Niciodată n-aș putea să o fac
O doamne
Orice s-ar întâmpla cu mine
Vreodată s-ar întâmpla cu mine
Vreodată s-ar întâmpla cu mine
De ce am apăsat pe trăgaci
Apasă trăgaciul apasă trăgaciul BUM
Și s-a sfârșit un nigga (negru, cioară)
S-a sfârșit viața unui negru așa repede
Când am apăsat trăgaciu, apasă trăgaciul,
Cineva să-mi spună ce voi face, ce voi face.
Căci acum sunt un criminal, criminal, criminal
O doamne ai milă acum sunt un criminal
Om căzut
Spune-i judecătorului te rog să-mi dea minimul (pedeapsă)
Alerg afară din oraș
Niciunul dintre ei nu mă pot vedea acum, văd acum.
O mama mama mama
Tocmai ce am împușcat un om
În gara centrală
În fața unei mari mulțimi
O, dece, o, dece
O mama mama mama
Tocmai ce am împușcat un om
În stația centrală

Grigore Alexandrescu - Vânătorul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

De n-oi împușca ursul, să nu-mi ziceți pe nume,
Strigă șezând la masă faimosul vânător,
Eu știu ce spui, și credeți că nu vă vorbesc glume,
Eu nu zgârii cu glonțul, și unde trag omor..
Atunci mulțimi de „bravo!” în aer se-nălțară,
Și veseli vânătorii cu grabă încălecară.
Era o zi frumoasă, p-aici cam de mirare;
Lătrau de bucurie copoii nemâncați,
Și caii, gloabe mândre de șeaua din spinare,
Gemeau sub grele sarcini slăbiți și deșelați;
Sărmanul urs, ce singur în verdea-i locuința
De astă pregătire n-avea nici o știință,
Dormea atunci; și visuri, de mure-mpodobite,
Îi arătau o turmă de vite jupuite,
La care el cu poftă în grabă alerga.
Dar ce să vorbesc multe: sosiră vânătorii
P-un vârf unde se zice că sunt aproape nuorii,
La pândă s-așezară.. eroul meu strigă:
„Așază-te tu colo, Dumitru mai departe,
Ion pe aceea piatră, și Stancu d-altă parte,
Iar eu stau după stâncă, d-aicea îl pândesc,
Și dacă către mine îl va împinge dracul,
De n-o lua foc pușca, el o să-și spargă capul
Lovindu-se de piatră, și tot îl biruiesc.”
Abia sfârși, când iute ursoaica-ngrozitoare
C-un pui de vârstă jună, ursei născut din flori,
Frumos cum puteți crede, venea pe o cărare,
Dorind să asiste pe bunii vânători;
Mai multe puști trăsniră; eroul de supt stânca
Din sigura-i cetate privește pe dușman;
Îi saltă-n cap căciulă, și-n valea cea adâncă
Ursoaică se coboară; dar un mișel țăran,
C-o armă ruginită sloboade.. și îndată
Cu puiul său ursoaica pe coaste e culcată.
Eu i-am văzut gibeaua și jalnica sa soartă;
Dar vânătorii noștri se cert ei nencetat,
Strigând iarăși la masă că, dacă n-ar fi moartă,
Ei negreșit atuncea de ea n-ar fi scăpat.
Buciumul român, 23 ianuarie 1863