Benjamin Fondane – Reverie
O, cât aș vrea, în calm, să mor pe dună,Spre largul leneș al Mediteranei,Când asfințitu-ntunecă plataniiȘi noaptea crește albă pe lagună.S-ascult vuind din volburi de genunăCetăți în clocot, clopote, litanii;Când Atlantide mucede și straniiÎși profilează stârvurile-n lună.S-ascult, agonic, vuiet de gondoleȘi brusc – în ritmul lent de barcarole,Sirenele să-și fluture năframa.În vraja caldă-a notelor rebele,Ca … Citește mai mult