ilarie voronca – Versuri.pro

Stephan Roll - Diana

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Lui Ilarie Voronca.
O dată cu noi
regii din basorelief plecau la vânătoare
fii fără grijă, praful de pușcă
a dezinfectat pentru azi pădurea de lupi
pe brațul meu muntele urcă până în pisc
și cerul mută ca o colivie pădurea
aproape și mai departe
pentru a câta oară
ce sportivi plopii alergând paralel cu noi?
Vezi? Pe aici sălciile cresc
ca pescarii: pe marginea gârlelor.
Deschide-ți degetele cu prăselele de os
atenție – pășim cu acuratețe
nu ezita deloc
în aer liber câinii fac gargară cu stele
cerbii sunt regizorii ramurilor, apelor
și prin potecile nevertebrate, drumul
se decapitează în râpe.
Privește: lumina e albă
ca pieptul păsărilor de mare
în corpore pitpalacii își chiuie limbile
ecoul umple gurile văzduhului și clopotele de aer.
Eu sunt mai înalt decât tine cu o vrabie
împușcat în piept aerul îți sângeră pe gură
sub tălpi ne trec drumurile cârtițelor
vânătoarea începuse.
Din cuierul aerului desprindeam
cocoși sălbatici
sângele îți bătea cu grindină în geamul inimii
cerul saltimbanc se tăvălea pe câmpuri
(să nu-ți rănești mâinile în cuiele vântului)
glasul cornului se dezbracă în fagi
scade treptat iepurilor inima de fragi
aici vocea puștilor se izbea cu fruntea de grinzi
iar în castelul pustiu
luna se da cu capul de oglinzi.

Geo Bogza - Esseu

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

lui Ilarie Voronca.
Ce frumos era la Piatra Neamț
Aerul tare ca un poem de Geo Bogza
Și munții deranjați de ultima furtună
Ca mai demult pe crestele aspre ale Carpaților
La trecătoarea de stânci colțuroase Bratocea
Unde ciobanul întâlnit se masturba în aer liber
Și câinii de la stână lingeau pe piatră spermă.
Era frumos ciobanul și cât de feciorelnic
Acolo pe crestele aspre ale Carpaților
Arăta felul pur în care el știe să facă dragoste
Sămânța, ca un scuipat, făcea pe stâncă: plici
Câinii ciobănești o înghițeau cu lăcomie
Nu rămânea nicio murdărie.
Și totul era atât de frumos și pur.

Aviograma (În Loc de Manifest)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Hermetic somnul locomotivei peste balcoane ecuator
Pulsează anunț vast TREBUIE dinamic
serviciu maritim
Artistul nu imită artistul creează
Linia cuvântul culoarea pe care n-o găsești
în dicționar.
Vibrează diapazon secolul
Hipism ascensor dactilo-cinematograf
INVENTEAZĂ INVENTEAZĂ
Arta surpriza
Gramatica logica sentimentalismul ca
agățătoare de rufe
Pe frânghii cheamă împărăția afișelor luminoase
cherry-brandy vin trans-urban căi ferate cea
mai frumoasă poezie: fluctuația dolarului
Telegraful a țesut curcubee de sârmă
Iradiator declanșează stigmat a c d alfabet dentar
Stenografie astrală să vie
sângerarea cuvântului
metalic lepădarea formu-
lelor purgative și când
formulă va deveni ceea ce
facem ne vom lepăda și de
noi în aerul anesteziat
cablograme cântă diastola stelelor devalizat gândul
pianul mecanic servește cafeaua cu lapte elegant
O! recitările o! serbările de binefacere un permis de sinucidere
3 dinari trotuarul și-a plombat dinții în spirală
regim lactat manivelă în timpan
bulevard citește orient expres antracit autobuz embrion
miraj clorhidric imposibil realizat ce ochi mărunți
ca zahăr pisat incest cortegiu
abstract agenție de schimb transatlantic
veștile se
ciocnesc ca la biliard avioane
PARIS T S F LONDRA NEW-YORK BERLIN
coboară ca barometre arde colierul de faruri
Europa
are crampe înghite stâlpii comunali inutil
cât poți confortabil
infinitul în pantofi de casă anunță
bisexualitate atlet urmărește discursul reciproc gazetele se deschid
ca ferestre începe concertul secolului
ascensor sună interbancar jazz saltimbanc
claxon
FABEMOL
RE
FABEMOL
ÎN
PIJAMA
FOOTBALL
ILARIE VORONCA

Ulise (IV)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

12.
Îmi place răcoarea lucioasă a sălilor de gimnastică
prin ferestrele ca ghețari înalte aerul își întinde gâtul
mușchii se desfac ca rădăcinile sub piele
respirarea boxerului regulată îmi amintește
zgomotul fabricii de cherestea în lemnul după-amiezii la Soveja
pulpele bronzate vibrează ca rochia vântului
privirea cu un gest de înotător se oprește înaintează
și aceste noduri de liniște haltere cât de clară
sărutarea în infinit ca două glasuri a paralelelor
pântecele se dilată izbucnesc ca lăcuste
salturile descriu în aer frontiere steaguri
alunecă stea căzătoare trapezul
pașii cercuiesc în tăcere unde liane
și iată frânghia sub mâinile tale ca lumina lunii netedă
buteliile se roșesc te îmbie ca borcanele cu dulcețuri
aripile sănătății cresc de pe ziduri te acoperă
împrospătat timpul se încoardă izbește în ceasornic ca în biceps
surâsul se sfărâmă în ghips avalanșa orelor
deschid o perspectivă solară inelele articulațiile
se mișcă asemeni zborului de rândunică suple
trupul eliberat sparge fanfara mișcărilor
omoplații ca mările din sud aruncă lumini
spuma valurilor lasă pe țărm melci pașii
fluxul brațelor clatină catarge
Umerii se rotunjesc ca scoicile.
13.
iată și oglinzi terenurile de tenis
abecedare pe întinderea de nisip în despletiri părul soarelui
sâni mingile se sărută peste plasa de aer
și cuvintele prepelițe în frunziș întârzie salutul
respirația e suspendată pe buze ca un pod pe coasta Carpaților
saltul descrie în pupilă un tunel de răcoare
seara vine zăngănind lacătele visului
și rachetele au o înclinare a capului ca prințesele când salută
mulțimea la zece mai
din pietriș se ridică aburi pașii prin ploaia fină a privirilor
sandalele înfloresc linii și arcuri în pleoape sălciile
ca lopeți brațele taie apa zărilor le frământă
și spuma vocilor se amestecă în cristalul minutului
ochii sunt ca inscripțiile pe fântâni
cum alunecă pe tăvile de răcoare genunchii
din cuibul gâtului pasărea mișcării se arcuiește în flaut
trupul face unde și chemările sunt umede
cum se înalță buruieni amare pulpele
ca luntrii piepturile se ciocnesc și prin crăpăturile cerului
stelele te pândesc ca ochii haiducilor
vârfurile brazilor în licoare clatină flinte
frunțile desfac o lumină ca fețele de masă
crengile bolborosesc vântul se descojește pe mâini ca scoarța copacilor
și încheieturile cheamă somnul ca un grilaj somnul
aleile înaintează în vârful degetelor până la începutul pădurii
noaptea pune zăvoare pe cer acum terenurile
de tenis sunt ca niște heleșteie ale singurătății
jucătorii au plecat au luat cu ei rachetele mișcările
tu singur privești cum frunzele închipuiesc mingi
și cum în aer străuie dâra adolescentelor
în luceferi ai urmărit scrisul mărunt al buzelor al gleznelor
pe umeri simți sărutul umbrei al părului
noaptea își ridică leagănele ei de ape
colinele își îmbracă șalurile de podgorii
luna luminează străvezii mușchii fluviilor
de departe clopotele furtunilor aduc miresme
și în hohotele pământului sunt trepte
te afunzi te afunzi tăcerile se revarsă în cremene
amintirile urlă în tine precum câinii satului
toamna dăruie năluci pe toate cărările
cerul își umflă în păduri rănile
un arcuș apusul peste inima Ardealului.
14.
te regăsești în atlasul unui surâs în relief
mădularul văzduhului suie vântul pe o privire funicular
trunchiuri de copaci vin în puhoaie cuvintele
apele răstoarnă butucii și zările au gatere
noaptea chiuie ca o scândură trecută sub fierăstrău
și prin ferestrele deschise miresmele tari se înghesuie ca bivolii
un ochi întârzie pe tâmpla Brașovului
părul glasului se stinge în tunelul de vorbe
luminile obosesc pe povârniș ca boschetele
și tristețea deschide în tine galerii cum în arbori cariile.
15.
iată-te la Brașov cum iubești străzile lui drepte
Pădurea e aproape și liniști mari îți ling gleznele
cerul își desface cozile de păuni curcubeiele
codrul te ospătează te primește cu suflarea lui cu mângâierea mușchiului
vezi mai departe cimitirul improvizat pentru cei căzuți la război în 1916
țărâna a apropiat vrăjmașii i-a binecuvântat
glasul lor reapare ca literele șterse
sunt toți foarte tineri și pietrișul aleielor ca obrazul e umed
pe cer descoperi deodată urme de pași
e Dumnezeu care trece gârla văzduhului pe bolovani de luceferi
cheia gâtului cade în adâncuri
ca un schit sufletul se limpezește prin mesteacăni
răscolesc frunzișul privirile se adapă ca jivinile
se trezesc viorile adormite în copaci
și vertebrele sunt mătăniile lunii
când vulturul se rotește ca un aruncător de disc
și urcă primăvara în sânge
dar deodată pornește buciumul înălțimilor
să adune în cercuri iarna oilor în fulgi la stână
și brazii torc caierul vântului
în văgăuni lumina zilelor e pitită
Brașov cetate cu pereții oglinzi în munți
pieptul tău e deschis la sulițele aerului
anotimpurile îți aduc buchete de șipote
tăcerea e ca o cireașă își suie coarnele până la tine
o vară mi-ai dăruit fericirea vacanței cu mireasma și răcoarea ta
ai împrumutat trupului meu bronzul culmilor
alcov pentru flacăra ochiului în nisip
Brașov odihnă a glasului în hamacul de umbră
lunecă în balul aerului în mătase navă.
16.
la fotograf încremenesc gesturile surâsurile
o apă trece din mână în mână ca o eșarfă
din cartoane se întregesc umbrele ferestrele
ca prăsele pasul nuntașilor sună în cremene
magnezium magnezium cum cum izbucnești în oglinzi carnea ta albă
o flacără ca o punte până la pereții cu draperii privirile
un ocean rupe lanțurile în mădulare urcă tăcerea
ca un miner amintirea se pierde în salină
dansatoarea mușcă colierul de lacrimi
un sărut nemișcarea un fior brațele
pământul își deschide vântului sânii plini cu cartofi cu liniști
o clipă moartea scânteie ca ochii lupilor în drum spre conac
în dormitoare strălucesc bijuteriile somnului
prin sticlăria nopților se străvăd lacurile cu lacăte în rugină broaștele
preotul duce în mâini aparatul în care se imprimă tinerețea uitarea
o răcoare înaintează pușcaș prin trestiile oaselor
în aerul brumat rotesc rațe sălbatice vorbele
colinele își pun catrințe și fluierele sapă văi
iată somnul îți dăruie o sticluță cu parfum
îmblânzitorul aruncă tigrul în arenă ca o mănușă
urmează numărul acrobatului elegant subteran dansul
pe frânghie pașii se aprind se sting ca afișe luminoase
biletele de favoare nu sunt admise dar directorul
înaintează pe calul mușcând în spume zăbala
veți vedea domnilor spectacolul cel mai extraordinar
inima ca un gât de gușter se umflă se dezumflă
și troici coboară chiuind pe arterele în trepte
cât duioasă e eleganța focilor
pielea lor lucioasă ca o noapte în docurile Brăilei
au mustăți cum e nervura frunzelor
îmi place să le văd legănându-se în mișcare
ochii lor sunt ca acele de cravată
și scot țipete foarte binevoitoare ca papagalii
prind pești dăruiți de dresor și scâncesc atât de copilăros.
17.
dar iată mansardele se sărută ca obrajii îndrăgostiților
semnele pălesc opaițele hanului toamna
frunzele plutesc ca tăvi ducând chipul unui Ioan imaginar
din ape se întregesc oasele potecilor foarte albe
trosnește sufletul ca sub pașii vânătorului amurgul.
18.
înotătoarele au dantele de ape
porumbei valurile se unesc genunchii descriu cercuri
mișcarea brațelor clatină o pădure de miresme
e o alunecare a trupului pe blănuri de liniști
e o desfrunzire de surâsuri în spumă
degetele înfloresc zăpezi în glastrele aerului
Umerii se apleacă într-o parte ca sălciile din privire
depărtează apropie pulpele minutele
spinteci peștele viu al undei crește respirarea
zborul păsărilor înalță un ecou bărcile
cu pânze descresc ca vocile de pe maluri
e o odihnă deschide balul sângelui
fruntea
sărută buzele apelor în rugăciune.
dar înaintarea se face fără grabă
poți înota voinicește sau pe spate
pieptul se desfată în aerul umed și albă
catifeaua valului te mângâie te împarte
tălpile sărută tulpine ca gâturi uneori
cerul lasă-n apă rubinul unei toamne
din fund vegetațiile clatină culori
pupila străvede insuli de portocali
o stea tremură vântului catarge
trupul sporește o cascadă în cristal
în inel luna face cercuri și se sparge.
19.
acest catalog de mașini agricole Sena
Ilarie Voronca.
și iată peste diagonala sângelui Parisul crește
un steag luminile îți alintă mâinile tâmplele
atâtea eșarfe străzile pentru sânii apelor
când ochiul ca un disc de fonograf înregistrează
și violonistul în cerc oferă ultimele cuplete
glasul aruncă sonerii covoare lămpile
Paris Paris pasul se încumetă ca arcașii
pornește săgeata minutului de pe zidul din privire
câte cascade înfloresc unghiile
câți îngeri se desfac din hârtia ferestrelor
Paris oraș ca o volută ca o amintire
cum îți cunosc mansardele barurile cinematografele
dactilografa își pune broderia surâsului pentru balul din cartier
piața Concordiei ca un pântec se rotunjește se ridică
bulevardele sună panoplia cuvintelor în luceferi
desigur cerul sărută acoperișul bisericilor cazărmilor
și turnul Eiffel își întinde gâtul
sângele ascensoarelor circulă în marile hoteluri.
Paris m-am împărtășit din cuminecătura ta
am incendiat muzeele tale am sfâșiat carnea statuilor
duminica se dăruia în banlieu ca o capsulă de c*****ă
în Jardin des Plantes am limpezit metalul nervilor
am văzut urșii albi prinzând bucățelele de pâine ca peștișorii
și am scris începutul poemului Ulise
îți închin un imn ție veac al mediocrității
nu mai vânăm ursul sur în munții Americii
brațele noastre nu mai sângerează păduri sălbatece
singuri ne închidem în mucegaiul birourilor
dar cum iubesc tristețea bucuria cetății
brutăresele mari cât stoguri de fân și vânzătoarele de banane
cum râd cu dinții fosforescenți reclamele
pe coala tăcerii timbrul inimii se desenează
Paris ulei sfânt pentru încheietura gândului
oscilează pe harta apusului ca un transatlantic
te stingi ca o mătase pe buzele toamnei

Ulise (III)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

8.
te-ai îmbăiat în părul blond al oglinzilor
oglinzi oglinzi grădini peste pânzele aerului
sărutarea de sălcii tremurate a umbrelor
continuare a ochiului în harfe de ape.
oglinzi ca întâia ieșire din casă a convalescentului
cu zboruri cu tulpini înlemnite în ger
și defilarea aerului ca drapelele regimentului.
oglinzi brune oglinzi roșcate ca fata hangiței
oglinzi cum sunt copitele căprioarelor scrise în munți
oglinzi cu piatră vânătă ca frunza viței
oglinzi adolescente ca frunți.
am văzut încolăcindu-se în voi frunzarele șerpii
vânătorul căuta urma zilei rănite
în argint se iveau îngerii și cerbii
în ceruri rufele vântului clătite.
oglinzi de culoarea tăcerii a surâsului
oglinzi ca peștele zvârcolindu-se în metal
oglinzi ca o amintire a văzului
oglinzi ca gâtul femeilor la bal.
în inel cântecele dorm ferecate
ca-n uger laptele luminii crește
pe mâini iedera cuvintelor urcate
și un călăreț la conac inima se oprește
oglinzi cu săli de așteptarea cu reveniri
cu rămasul bun al emigrantului al orii
câmpurile se umflă ca mările în priviri
se cațără spre edelwaisul lunei avaiatorii.
oglinzi cum mă-nfășoară cum iubesc răcoarea
voastră oglinzi de priviri oglinzi de mătase
oglinzi umede în buruieni ca boarea
oglinzi ca evantalii deschise în oase.
oglinzi garaje de automobile covoare
oltenești vă știu spuma lâna
norilor când iarna vă-ncuie vă doare
și-mi plimb prin blănurile voastre mâna.
oglinzi cu catifelări de ringlode de rugină
oglinzi incendiind corăbiile perșilor
voi sunteți ecoul sângelui în lumină
apusul vă dăruie rumeneala cireșilor
am mușcat fructul vostru am lins
pielea bronzată ca prunele cu privirile
oglinzi terase înspre lacul Zürich
când trenul înaintează ca pescarii de-a lungul țărmului
și iată seara vă amestecă băuturile
seara
oglinzile nu se mai pot deosebi între ele
numai ochii se înfig ca pinteni în trup
dar e mireasma ca un fior e mireasma
sunt oglinzi cu parfum de garoafe
sunt oglinzi cu parfum de busuioc
sunt oglinzi prinse cu agrafe
sunt oglinzi care nu se văd deloc
cum în oceanul atlantic curenții calzi
cum în glasul tău se umflă păuni
cum în piersică sâmburele
cum sub trăsnetul crengilor în pădure tăcerea.
9.
bulevardele se rumenesc ca pâini în brutăria dimineții
buline automobilele alunecă în esofagul tăcerii
se deschid parcurile cu oglinzi de răcoare
și iată restaurante în care la prânz se îmbulzesc funcționarii
mâncărurile se succed repezi ca trenuri
am văzut râzând cu pântecele deschis
animalele ca steaguri atârnate la măcelărie
vibrează timpane trotuarele
acum sângele circulă paralel cu metrourile
o amintire îți face semn te îmbie ca o vacanță
și deodată marea mânecii e o pelerină albastră
clădesc insule sirenele se destramă
bruma pânzelor plajă surâsul
orașul se termină ca o serbare școlară
dar orașele țările se ating în sălile de concerte
e o vânătoare de elefanți prin lianele vinelor
din copacul aerului sar veverițe instrumentele
torențiale ruperile de liniști ca de nori
pasul se-ncâlcește în vegetația sunetelor toridă
notele ca botul panterelor sunt clare
puștile destramă pernele urșilor albi
se topesc privirile fantome alunecă și deodată
bursa cu vijelia glasurilor sună
cornul inimii coboară se urcă termometre acțiunile
se deplasează pe cer timbrele avioanelor
un cuvânt și se prăbușesc balcoane pădurile din mexic
sondele de petrol trec din mână în mână ca pălăriile de paie
grânele sunt rânduite în eprubete ca acizii
dar iată poți să cumperi somnul în cutiuțe la farmacii
cerul e servit în cești pe terasele marilor hoteluri
marea e o batistă pentru uzul acestui oberchelner
vecina ta are pe piept perle ca inscripții
silabisești degetele ei ca literele chirilice
privirea asta e o sârmă pe care alunecă troleul amintirii
treci prin paloarea geometrică a buzelor a șervetelor
noaptea și tăcerea se sărută precum coamele a două iepe
munții își pun mănușile norilor
în glastre de văi se-nsămânțează ecoul
surâsul se șterge ca linia cocorilor
în pieptul viorilor se culcă vocea ca-n staul boul.
copacii conspiră până la gara cea mai apropiată
pasul îngerilor între coaste răsună
cerbii privesc speriați la roșeața de fată
cu care dealul primește începutul de lună.
cuvintele se împart ca frunzele în grădini
înfloresc accidentele pe buzele prăpăstiilor
ce rufărie razele stelelor în arini
cântecul pădurii împrumută-ncordarea praștiilor.
din aer brumat rupi afișe
un ținut nou te primește același ilarie
ca ploaia privirea domnului e piezișe
brazda sufletului se răstoarnă în arie.
tu ești un refugiu unde te apleci
fântânile înalță gâturi până în fund
noaptea deschide în răcoare un beci
și ochii se dăruie în amintire prund.
10.
privește lumina e albă
ca pieptul păsărilor de mare
stephane roll.
ochii ce șosele de-a lungul prahovei
vuiesc apele se dau peste cap și râd cu pietricele albe
de departe se străvăd plămâni fabricele azugei
sinaia edelwais la butoniera anotimpului
munții dau din cap ca bătrânii sfătoși
înalță un gard în albastru ecoul
acum aștepți venirea tăcerii la poiana țapului
și hangiul îți pune pe masă pâinea de secară
vocea lui are culoarea trezirii în compartiment străbătând tirolul
privirile sunt lipite de tine ca două provincii
e ora când pomii se adapă în vadul amurgului
și se-ntorc pădurarii cu oboseala scânteind ca păstrăvi în ochi
apele spun rugăciunea de seară
și o mireasmă te cuprinde intră în tine ca o inhalație
e bucuria pământului aburit a buruienilor
fibrele trupului se umplu de nesațiul umed al ierbii
vrei să întârzii în fericirea aceasta nerostită
știi că dacă-ntorci capul vei întâlni privirea șefului de birou
dar glasul alunecă pe bolovani urmărești
fuga prin țărână a șopârlelor ca țipete atât de verzi.
e un povârniș întoarcerea de la păscut
stelele chelălăiesc ca dulăii
norii în trăsuri boierești au trecut
luna înaintează în inima văii.
bucuria se destramă se dăruie
ca o zăpadă ca un sărut pe obraz
zgomotele din râpi se năruie
în feștile ochiul lui dumnezeu e treaz.
crestele munților clatină tălănci
scârțâie pe drum umbra fagilor
razele lunei îți oferă bănci
când în jurul cinei simți aroma inimilor și fragilor.
11.
funicularul zilelor urcă în nisip sângele
fiecare cuvânt aduce un anotimp un climat
aventurile în vitrină jachetele de lână alunecă
de pe ziduri noaptea te pândește îți sare în gât
te apleci peste imaginea tu un balcon surâsul
luna e pantoful cenușăresei și toate dealurile îl încearcă
visul e păstrat destul de cald în termofor inima
inima orice gest deșteaptă nuferii adormiți în oglindă
întunericul lumina se amestecă în părul ocheanelor
varsă toate miresmele pădurii în glasul tău ca într-o gamelă
hieroglife globulele roșii se multiplică în artere te apără
dacă înaintezi e sala de mașini a transatlanticului
lucioase curelele intestinelor lumina ficatului verzuie
ca roțile mari plămânii pun totul în mișcare
biela inimii aruncă jocuri de ape vinele
și toate organele stau acolo au rostul lor ca în cămară borcanele
din ele se desfac îndoelile certitudinile ca din aparatul morse
telegramele
dumnezeu e un foarte bun contramaistru
orzul vântului se răstoarnă din sacul aerului
și nechează herghelia zărilor glande piscurile
se umezesc cultura serii crește în eprubetele de umbre
împletești din priviri o cămașă cu motive țărănești
apoi gărzile cerului se schimbă zăngănind stelele
cine mă strigă ești tu autorul acestui poem
viața mea e închisă aici între filele cărții ca un comentar
ca o umbră în frunzișul de carpen
iată-mă dinaintea ta cine ești cine sunt
care din noi doi l-a zămislit pe celălalt
te cheamă ilarie voronca și ai 23 de ani
și alții au avut vârsta asta înaintea ta
aveau nume mai sonore (dante, baudelaire, victor hugo, eminescu) și jucau ca mingi cerurile
s-au aplecat și ei peste bariera inimii
cantonierul scotea limba steagului la tren
gușterul închipuirii trecea prin traverse ca buruienile
au întrebat și ei adâncurile pentru plecarea din urmă
pe ferești florile de gheață deseneau respirarea
dar ochii mei se umplu de ceața evenimentelor
din vizuina visului lucrurile se deșteaptă capătă făptură
mă zbat vreau să scap din cușca cuvintelor
deasupra noastră schimbă macazul tristeții inevitabile
cordon ombilical penița mă leagă de tine
m-ai văzut în cinematografe aceste arcușe ale tăcerii
naufragiază pe buzele tale vocea
cum în apele apusului soarele
vântul îți linge palmele ca un câine prietenos
și drumuri se apropie de tine cu brațe cu gâturi
prin gratiile versurilor mă privești te privesc
totul se va petrece în ordinea impusă de calendare
orice zi e numerotată în arhivele nemișcării
unde mergi mă modelezi mă sapi în catifeaua atmosferei
dar alunec din pipăitul tău precum stelele oglindite în
ochii cerșetorului
auzul mă pândește se apleacă spre mine cum lipești
urechea pe șinele de tren ca să auzi venirea minutului
pământul se scutură ca un animal ieșit din apă
creierul oscilează precum o busolă în cabina de comandă
seara se umple de fum ca un compartiment
și noi ne fugărim mereu la aceeași distanță
când oare se vor întretăia orbitele noastre
așteaptă ciocnirea ca o sonerie
CIOCNIREA